Poveste terapeutica pentru schimbarea tiparelor comportamentale la adolescenti

                                                         

 Unul din principalele motive pentru care parintii isi aduc copiii si adolescentii la terapie este acela ca-si doresc ca acestia sa-si modifice comportamentele deranjante: furt, minciuna,pipi in pat, abuz de droguri, agresiune s.a. Aceste tulburari de conduita pot afecta relatiile cu parintii, fratii, colegii, profesorii si aduc nefericire atat copilului cat si celor din imediata lui apropiere. Una dintre metodele potrivite pentru a schimba tipare comportamentale sunt povestile vindecatoare care au adesea un impact puternic pentru copii si adolescenti. Urmatoarea poveste descrie diverse strategii de confruntare si depasire a fricii.


                                                          Confruntarea cu temerile


Charlie auzise o poveste pe care nu stia daca sa o creada sau nu. Doar ca elevii marinari de pe vasul de panze pareau sa creada ca vasul isi avea propria stafie. Povestile cu stafii sunt pentru copii, se gandea Charlie, nu pentru adolescenti. 

Toata viata, lui Charlie ii placusera vapoarele si marea. Privea cu invidie vapoarele care treceau pe ocean. Le privea in reviste,citea carti despre navigatie si desena vapoare pe copertile manualelor, in loc sa fie atent in clasa. Se alaturase grupului Micilor Marinari ( care erau un fel de pioneri cu un interes special pentru vapoare si navigatie) imediat ce fusese destul de mare pentru asta, si acum se afla pe aceasta veche corabie cu panze pentru o saptamana de antrenament obtinuta drept cadou de Craciun de parintii lui.

Cu multi ani in urma, potrivit povestii pe care Charlie tocmai o auzise, un batran lup de mare innebunise in timp ce se afla la treaba cocotat pe catargul cel mare. Orice alt marinar care era trimis sa-l schimbe in post se pomenea atacat de batran. Intr-una din incaierarile care au urmat, batranul lup de mare a cazut din varful catargului si a murit. Stafia lui, spuneau oamenii, inca mai bantuie in partile de sus ale velelor, atacand pe oricine se aventura sa urce singur pe catarg. Din intamplare, avusesera loc cateva accidente cu marinari care cazusera de pe catarg, fiind suflati de pale de vant neasteptate sau pentru ca auzisera sunete stranii si ingrozitoare printre vele, asemanatoare cu strigatul cuiva care cadea mortal, se spunea. In consecinta, niciun membru al echipajului nu voia sa urce singur in postul de observatie. Intotdeauna urcau cate doi sau cate trei. Era o regula nescrisa.

Intr-o dupa-amiaza tarzie, in timp ce se apropiau de port, cerul s-a acoperit de nori in lumina pala a apusului. Vantul urla printre panzele sasului. Valuri uriase loveau ambarcatiunea cu violenta si capitanul a ordonat ca toti marinarii sa iasa pe punte. Trebuiau sa stie cam pe unde se aflau si Charlie a fost trimis in varful catargului. Pentru ca ceilalti membri ai echipajului erau ocupati cu pregatirile pentru intrarea in port, nu a avut de ales decat sa urce singur. Agatandu-si hamul de siguranta de catarg, a inceput ascensiunea. Vantul ii zbiciua hainele, catargul se legana din ce in ce mai tare pe masura ce el urca, iar in minte avea numai povestile despre batranul lup de mare. Inima ii era plina de frica. Poate ca nu era nici o stafie, se gandea, dar povestile contin intotdeauna un dram de adevar. Poate era o corabie ghinionista. Constiinta faptului ca hamul lui de siguranta era prins bine nu-i usura temerile. Frica de a cadea si a muri asemenea lupului de mare refuza sa-l paraseasca.

Ce sa fi facut? Putea cobori, dar neascultarea ordinelor era o treaba serioasa pe o corabie si se gandea ca avea sa devina tinta batjocurilor tuturor incepatorilor cand ajungeau in port. Nu avea nici  o alternativa, nimeni nu era liber pentru a-l insoti, nu avea cum sa ocoleasca situatia inspaimantatoare. Nu, si-a spus Charlie in sinea lui, e ceva ce trebuie sa fac, si sa o fac singur. In timp ce urca singur pe parama si cu bagare de seama, gandurile despre stafie nu-i mai dadeau pace. Daca aluneca de pe franghie? Daca se prabusea si murea? Daca acolo sus il astepta o stafie sau doar ghinionul corabiei?

Inca o data a verificat daca hamul era legat bine. A privit in sus spre postul de observatie si a inceput sa se gandeasca ce bine va fi de el cand va ajunge acolo. A anticipat calmul si pacea sosirii in port. Si-a amintit sentimentul de succes si beatitudine pe care-l avusese cand ajunsese in postul de observatie in compania altora, in timpul unor zile mai linistite din timpul calatoriei. Cu aceste ganduri in minte, a inceput sa uite de stafie, cel putin pentru o vreme.

Cand gandurile despre batranul lup de mare si intrebarile despre adevarul povestilor i-au aparut din nou in minte, inima i-a fost iarasi cuprinsa de frica. Dar Charlie invatase ceva: daca se gandea la siguranta si fericirea de a fi in postul de observatie, daca-si anticipa sosirea, daca-si dadea seama ca avea sa fie cea mai inalta persoana de pe vas pe care parintii si prietenii o vedeau atunci cand aveau sa acosteze, descoperea ca frica incepea sa cedeze din nou.

Velele fluturau sub el. Daca-si pemitea sa-si imagineze asta, aproape putea simti cum o stafie incearca sa-l doboare. Nu stia daca franghiile vibrau din cauza vantului turbat sau din cauza fricii lui. Nu, s-a gandit, nu e o stafie, si a inceput din nou sa se gandeasca la siguranta pe care o va simti cand va ajunge in postul de observatie. In timp ce urca, punctul de observatie se apropia din ce in ce mai mult. A decis sa nu priveasca inapoi si sa nu se gandeasca la ce s-ar fi intamplat daca ar fi cazut, ci sa se gandeasca la cat de bine avea sa se simta cand ajungea acolo in varf. Cand in sfarsit a pus piciorul in postul de observatie, a avut un sentiment de usurare si bucurie.

Probabil, povestea noastra s-ar putea sfarsi aici, dar nu asa se termina in realitate. Charlie a vazut ceva ce nimeni altcineva nu a vazut si nu putea vedea de pe puntea de dedesubt... si sigur nu era o stafie. Si-a pus binoclul la ochi pentru a se asigura inca o data. Acolo, plutind nemiscat in departare, era un container imens de metal si pe jumatate scufundat care evident cazuse de pe un pachebot. Charlie a strigat in semn de avertisment, capitanul a ordonat carmaciului sa schimbe cursul, iar corabia - impreuna cu tot echipajul - a fost salvata.

Charlie a devenit un erou. Nu numai ca salvase corabia, dar, de asemenea, invinsese mitul despre stafia batranului lup de mare care cauta sa distruga orice catarator singuratic in drumul catre varful catargului - il rapusese pentru sine, dar si pentru ceilalti. Dupa aceea a devenit un membru propriu-zis al echipajului, aratandu-le noilor incepatori cum sa urce singuri in postul de observatie fara sa se teama de stafia batranului lup de mare. Nu e vorba doar despre masuri de siguranta si despre a urca pas cu pas, le spunea, ci de directia in care-ti indrepti gandurile. Priveste inainte, imagineaza-ti unde vrei sa ajungi, gandeste-te la cum va fi cand ajungi si stafia nu te va mai deranja.

Si, inca ceva, stii ca povestea care se spune acum la bordul corabiei e diferita? Se spune ca, atunci cand au ajuns in port la sfarsitul calatoriei lui Charlie, stafia a sarit de pe corabie si nu s-a mai auzit niciodata de ea.

extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti George W. Burns
sursa foto:

Poveste terapeutica pentru gestionarea doliului la copii

 

        Sunt situatii neprevazute si nefericite in viata unui copil, atunci cand pierde pe cineva foarte apropiat. Copii reactioneaza diferit de adulti. In saptamanile care urmeaza decesului cuiva drag, unii copii sufera sau cred ca persoana respectiva inca mai traieste. Negarea pe termen lung a mortii poate duce la complicatii emotionale. Daca copilului ii e teama sa mearga la inmormantare este de preferat sa nu fie fortat. In schimb poate fi ajutat sa-si aminteasca de persoana draga in alt fel: privitul unui album cu fotografii,  amintirea unor momente frumoase  petrecute impreuna, ascultarea unor povesti. Sa permitem copiilor sa-si exprime sentimentele de doliu si suferinta. In asemenea momente este potrivit sa le spunem copiilor urmatoarea poveste:

        Intotdeauna e trist cand moare cineva drag noua. Prima data cand Bill a trecut prin asta a fost cand Peticel, cainele lui, a murit. Fusese mai mult decat un caine pentru Bill. Fusese prietenul lui inca de cand isi putea aduce aminte. Fusese langa el mai mult timp decat sora lui, Janet, si era intotdeauna langa el, chiar si cand cel mai bun prieten al lui Bill, Troy, nu putea fi alaturi de el.
   
        Peticel se juca cu Bill oricand voia. Isi punea tacut capul in poala lui cand voia sa vorbeasca despre unele din lucrurile pe care  nu le discuta niciodata cu nimeni altcineva. Peticel statea acolo, maraind intre tatal sau si Bill, cand tatal se supara pe el. Nu era nici o indoiala ca acel catel era cel mai bun prieten al lui si ca fusese intotdeauna asa.

       Totusi, Peticel imbatranea. Blana ii devenea mai gri si se tara incet pana la usa pentru a-l intampina cand venea de la scoala, in loc sa sara in sus, cu labele pe pieptul lui Bill si incercand  sa-l linga pe fata. Tata il dusese de cateva ori la veterinar in ultimele cateva luni si de data asta tata se intorsese singur acasa. I-a explicat ca veterinarul spusese ca era mai bine sa il adoarma pe Peticel.

      Bill stia ca asta insemna ca Peticel era mort, dar nu voia sa creada. Stia ca Peticel era batran. Nu mai era ca inainte, dar cumva Bill se asteptase - si voise - ca prietenul sau patruped sa fie intotdeauna acolo. A incercat sa-si retina lacrimile, dar nu a putut. Mama lui l-a imbratisat si a spus:
      - E in regula. Tu l-ai iubit pe Peticel si el pe tine. E in regula sa fii trist.

      Bill a adormit plangand in acea seara. De fapt, a plans asa de mult, incat nu dormise aproape nici o secunda. A doua zi la scoala era ametit si, probabil, nu a auzit nici macar un cuvant din ce spunea profesoara. Nu a vrut sa se joace cu colegii la pranz sau dupa scoala. Nu putea sa se gandeasca decat la Peticel.

      S-a pomenit intrebandu-se daca nu cumva  fusese o greseala. Putea tata sa-i dea vesti gresite? Daca Peticel se insanatosise inainte ca veterinarul sa-l adoarma? Ar trebui sa mearga la veterinar sa verifice? Stia ca speranta aceasta nu era realista, dar nu voia sa accepte faptul ca Peticel nu avea sa se mai intoarca niciodata acasa.

     Acum, daca l-ai cunoaste pe Bill, sunt sigur ca ti-ar placea. E un copil dragut, departe de a fi furios, dar in acele zile au fost momente cand tipa la sora sau la parintii sai daca ii cereau sa faca ceva - si apoi se scufunda in ganduri de disperare si tristete. Cateodata i se parea nedrept. De ce sa moara Peticel, cand el fusese un prieten asa de bun si nu facuse niciodata rau nimanui?

    Treptat - fara ca Bill sa-si dea seama - a inceput din nou sa asculte unele din lucrurile pe care le spunea profesoara lui si sa joace cu mingea de fotbal in pauza de pranz.

    Cand tatal lui a zis pentru prima data:  Putem sa luam un alt catelus, era ultimul lucru pe care si-l dorea Peticel. Nu mai putea exista un al doilea Peticel. Dar, cu trecerea timpului, s-a gandit ca poate ar fi dragut sa aiba un alt caine. Nu avea sa fie la fel, dar un catelus putea face cam ce facea si Peticel inainte. In plus, putea umple golul resimtit de Bill de la moartea lui Peticel.

     La un moment dat, mama lui l-a imbratisat si a spus: Toate sentimentele pe care le incerci de la o vreme sunt ceea ce simtim toti cand pierdem pe cineva drag noua. Stiu ca nu te simti bine si as vrea sa le pot face sa dispara din sufletul tau. Suferinta, tristetea si mania sunt o parte din modurile in care noi ne adaptam la pierderea unei persoane iubite. Trecem prin aceste emotii si apoi continuam sa privim inainte. Ne simtim tristi, apoi trebuie sa gasim ceea ce ne ajuta sa fim bucurosi din nou.

    Desigur, Bill nu l-a uitat niciodata pe Peticel si ma indoiesc ca-l va uita vreodata. Cu toate acestea, Bill a invatat ca mai erau o gramada de lucruri de care se putea bucura fara Peticel; apoi, cand si-a dorit cu adevarat, parintii i-au adus un nou catelus. De vreme ce blana noului catelus e fara pete, Bill ii spuse Fara-Petic. Acum, deasupra biroului sau e prinsa fotografia lui Fara-Petic, alaturi de cea a lui Peticel.

extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti - George W. Burns
sursa foto:

Rolul metaforei in terapia psihologica

        Va amintiti cum era in copilaria voastra cand un parinte sau bunic va citea cate o poveste care va trimitea intr-o calatorie in lumea fantastica? Din vremuri imemoriale, povestile,legendele si parabolele au fost metode eficiente si favorite de a comunica informatia si de a impartasi lectii importante ale vietii. A fost odata ca niciodata... cuvintele acestea seamana cu o inductie hipnotica, o invitatie la calatoria intr-o lume a imaginatiei, in care realitatea poate fi suspendata si invatarea poate fi sporita.

       Povestile au multe din caracteristicile importante ale comunicarii eficiente:
1. sunt interactive
2. educa prin atractie
3. scurtcircuiteaza rezistenta
4. trezesc si hranesc imaginatia
5. dezvolta abilitati de rezolvare a problemelor
6. creeaza posibilitati pentru indeplinirea obiectivelor
7. invita la o luare a deciziilor independenta


      Cu mult  timp inainte ca stramosii nostri sa inceapa sa picteze in pesteri, batranii au transmis povestile oamenilor mai tineri. Poate una dintre cele mai vechi si mai vii povesti poate fi gasita in legendele aborigenilor australieni. In acest fel batranii modelau idei, credinte,moralitatea si comportamentul unei intregi culturi, generatie dupa generatie. Pe parcursul timpului si in toate culturile, povestile au fost folosite ca forma de comunicare si educatie eficienta. Noi, ca specie, am folosit povestile pentru a ne explica lumea si originile ei. Daca istoriile noastre despre viata se bazeaza pe teologia creationista posibil sa ne traim vietile cu teama de iad si cu dorinta de a ajunge in rai. Daca povestile noastre despre lume au ca subiect interconexiunea dintre toate fiintele vii de pe planeta, posibil sa ne ducem viata cu blandete si respect pentru pamant si fiintele lui. Daca suntem crescuti cu povesti despre animozitatea si ostilitatea dintre religii si culturi, s-ar putea sa fim mai inclinati catre conflicte cu vecinii si sortiti unei vieti hranite cu ura.
      Puterea povestilor de a comunica eficient explica de ce ele sunt,si au fost, mediul de comunicare preferat al lui Iisus si Buddha care nu au tinut prelegeri,ci au folosit parabole.


      Fie pentru a  invata, fie pentru a ne distra, tanjim dupa povesti. Cumparam carti, citim povesti de fictiune sau adevarate,mergem la teatru,balet si la opera pentru a retrai opere clasice care au supravietuit secolelor. Tinerii privesc povestile cantecelor actuale, incadrate in videoclipuri. Povestile sunt o parte integranta a vietii, ele sunt cauza existentei limbii, religiei, stiintei si culturii noastre. Ne insotesc pe tot parcursul vietii din leagan si pana in mormant. Asa cum spunea unul din personajele lui Salman Rushdie in Ultimul suspin al Maurului: Cand murim, tot ce ramane sunt povestile.


 extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti-folosirea metaforelor in terapie
             George W. Burns

 foto


       





 

Care este profilul inteligentei tale?

  

Ideea ca avem multe inteligente a fost dezvoltata minutios de dr. Howard Gardner,in cartea sa fundamentala Frames of Mind. Astfel a identificat sapte <cadre> sau tipuri de inteligenta. Fiecare inteligenta are o radacina neurologica adica o regiune discreta a creierului care o coordoneaza. Fiecare dintre inteligente este relativ independenta si poate fi modelata sau combinata cu altele, in functie de necesitatile de trai ale unui individ. Dr. Gardner a constatat ca fiecare om are un <profil intelectual> distinct. Desi a recunoscut ca savantii nu vor putea intocmi vreodata o lista a tuturor inteligentelor umane, a identificat un numar de sapte de baza:



      - lingvistica, abilitatea de a te exprima bine in scris si in vorbit, invata usor gramatica, sintaxa, vocabularul si limbile straine. Cei inzestrati cu aceasta inteligenta sunt scriitori. poeti, avocati, profesori, savanti
      - muzicala, abilitatea de a recunoaste si a utiliza timbrul,tonalitatea si ritmul. Oamenii acestia invata usor muzica si pot sa cante din voce, la un instrument, sa compuna sau toate trei
      - logico-matematica, abilitatea de a construi siruri lungi de rationamente, de a face calcule mentale complicate si de a intelege si utiliza abstractiuni. Pot fi matematicieni sau fizicieni
      - spatiala, abilitatea de a recunoaste si manipula mental forme, de a crea imagini mentale si de a percepe precis lumea vizuala. Acesti oameni pot fi artisti, sculptori, arhitecti, inventatori sau mari jucatori de sah
      - chinestezica, aceasta inteligenta isi are radacinile in miscarile corpului si cuprinde coordonarea fizica, reflexele bune si indemanarea in manevrarea obiectelor. Acesti oameni pot fi buni inotatori, dansatori, actori sau sportivi profesionisti
      - interpersonala, se refera la cei care se pricep la oameni, stiu sa ii <citeasca>, observand fara efort, starea, motivatia si temperamentul. Au multa empatie si pot fi asistenti medicali, terapeuti, lucratori sociali, doctori, lideri religiosi sau politici
      - personala, aceasta inteligenta inseamna o cunoastere profunda a sinelui. Acesti oameni sunt in armonie profunda cu propriile emotii si folosesc aceasta cunoastere pentru a-si  intelege comportamentul. Ei pot fi scriitori, psihologi sau actori
     


Dupa publicarea Frames of Mind, Gardner a adaugat a opta inteligenta, cea naturalista, abilitatea de a utiliza cunostintele despre lumea naturala in rezolvarea problemelor. Cei care poseda aceasta inteligenta pot fi bucatari sau fermieri.

extras: EXERCITII PENTRU CREIER  Robert Goldman, Ronald Klatz, Lisa Berger
sursa foto

De cate calorii psihologice ai nevoie zilnic?

     
Eric Berne, fondatorul analizei tranzactionale a definit stroke-ul - caloria psihologica - ca fiind o unitate de recunoastere. Orice tranzactie (mesaj sau comunicare) reprezinta un stroke. Intr-o traducere aproximativa din limba engleza pot insemna mangaiere sau lovitura.


Stroke-urile pot fi
- verbale si nonverbale ( cuvinte,ton voce, privire)
- pozitive si negative (complimente, critici)
- conditionate si neconditionate (pentru ceea ce face persoana si pentru ceea ce este)
Acest tipuri se pot combina:
- stroke verbal, pozitiv, neconditionat: te iubesc
- stroke nonverbal, pozitiv, neconditionat: un salut facut cu mana
- stroke nonverbal,negativ, neconditionat: pumnul ridicat amenintator
- stroke verbal, pozitiv, conditionat: ai facut o treaba buna
- stroke verbal, negativ, conditionat: nu faci nimic bun niciodata
- stroke nonverbal, pozitiv, conditionat: o imbratisare oferita unei persoane care te-a ajutat
- stroke nonverbal, negativ, conditionat: o palma primita dupa ce ai spus ceva unei persoane
- stroke verbal,negativ, neconditionat: te urasc
Cercetarile au aratat ca intre a primi un stroke pozitiv, a primi unul negativ si a nu primi nici un stroke cel mai rau lucru este ultimul. Concorda cu bine cunoscuta expresie: iubeste-ma,uraste-ma dar nu ma uita! Eric Berne spune ca oamenii au o foame constanta de calorii psihologice similara foamei de hrana care daca nu este satisfacuta duce la tulburari, patologie sau chiar deces.


Pentru a intelege mai bine notiunea de calorie psihologica, Rene de Lassus a inventat un asa numit strokoscop in care interactiunile noastre sunt evaluate pe o scara de la 1 la 50:
mersul prin multime / 2 cal. psih.
o privire scurta / 3 cal. psih.
un scurt contact / 4 cal. psih.
darea sau primirea unei informatii / 5 cal. psih.
salutul / 7 cal. psih.
o strangere de mana / 10 cal. psih.
o privire aspra / 11 cal. psih.
o privire blanda / 12 cal. psih.
o observatie / 13 cal. psih.
o cearta scurta / 15 cal. psih.
un suras / 17cal. psih.
un compliment / 20 cal. psih.
o palma / 21 cal. psih.
darea sau primirea unei lovituri/ 23 cal. psih.
o imbratisare / 25 cal. psih.
un sarut / 30 cal. psih.
o mangaiere / 33 cal. psih.
o conversatie lunga / 35 cal. psih.
o disputa importanta / 40 cal. psih.
intimitatea nonsexuala / 50 cal. psih.
Aceste valori sunt orientative si pot fi contestate. Astazi, iti propun sa iti alcatuiesti propriul tau strokoscop. Cate calorii consumi tu zilnic pentru bunastarea ta psihologica si emotionala?


Rene de Lassus

Mic dictionar de psihologie partea II

 

            JOCOTERAPIE sau ludoterapie, terapie folosita in medicina psihiatrica care ajuta  la resocializarea bolnavilor mintali si consta in jocuri (de indemanare,de competitie etc.)
            JUCARE DE ROLURI, tehnica de grup,destinata invatamantului si formarii participantilor.


           LABILITATE componenta instabila a personalitatii,atentia si afectivitatea sunt foarte nestatornice.
           LOGOREE palavrageala incoercibila.



          MALITIOZITATE placerea rautacioasa de a face rau.
          MANIE stare de excitatie psihomotorie si de exaltare psihica asociata cu logoree,euforie si turbulenta.
          MASOCHISM perversiune sexuala caracterizata prin placerea erotica extrasa din suferinta.


          NARCISISM iubire de sine excesiva.
          NARCOANALIZA metoda de investigare a psihismului prin injectarea intravenoasa  a unui narcotic.Se utilizeaza cu acordul pacientului.
         NEUROLEPTIC medicament care se administreaza pentru simptome cum sunt agitatia, delirul sau halucinatia.



          OBSESIE preocupare intelectuala sau afectiva care asediaza constiinta.
          OLIGOFRENIA  insuficienta a dezvoltarii intelectuale.
          ORTOFONIE  ansamblu de tratamente destinate sa corecteze tulburarile vocii, vorbirii si a limbajului oral si scris.



          PARAFILIE perversiune sexuala adica: fetisism,  travestismul, exhibitionismul, sadismul, masochismul, pedofilia, zoofilia, voyeurismul.
          PARANOIA psihoza cronica a carei caracteristica este un delir sistematizat,clar, coerent, logic.
          PATOLOGIC stare a ceea ce este morbid.
          PERCEPTIE EXTRASENZORIALA cunoastere directa,independenta de caile senzoriale normale.



          RAPTUS manifestare brusca si irezistibila care impinge un om la o actiune cu consecinte uneori tragice: fuga,sinucidere,omor.
          REFULARE mecanism psihologic inconstient de aparare al Eului, prin care sentimentele amintirile si impulsiile neplacute sunt mentinute in afara campului constiintei.
       


          SADOMASOCHISM complex de impulsii agresive dirijate contra semenului (sadism) si contra propriei persoane (masochism) care exista la unul si acelasi individ.
          SALATA DE CUVINTE alterare a limbajului specifica schizofreniei.
          SCHIZOFRENIE stare patologica definita printr-o ruptura de contact cu lumea inconjuratoare, retragerea din realitate si prin gandirea autista.
          SISMOTERAPIE, electrosoc.


         TEATROTERAPIE, joc dramatic spontan, utilizat in scop terapeutic, cu copii sau cu adultii care prezinta tulburari de caracter - psihodrama.
         TERAPIE FAMILIALA, psihoterapie colectiva care se adreseaza bolnavului  si membrilor familiei cu care acesta convietuieste.
         TRICOTILOMANIE, tic care consta in smulgerea parului.


         VERBIGERATIE  palavrageala incoerenta si interminabila a unor psihopati.


         ZOOFOBIE frica de animale.  
         ZOOPSIE halucinatie vizuala in care bolnavul vede fiare hidoase,serpi,paianjeni,care il ingrozesc, este frecventa in alcoolismul cronic.

          Extras: DICTIONAR DE PSIHOLOGIE- LAROUSSE   

          sursa foto:









       


       


           






       
       

Nevoi relationale

 Omul este o fiinta sociala, ne-a spus Aristotel in antichitate. Maxima lui se referea la faptul ca omul traia in cetate, in colectivitate. Mai tarziu, la jumatatea secolului al-XX-lea, Maslow ne vorbeste despre nevoia de apartenenta care ii determina pe oameni sa se alature. sa traiasca in comunitati, sa se asocieze in organizatii. Piramida lui Maslow este un concept construit de psihologul american pentru a descifra motivatiile care stau la originea actiunilor umane.

Aceasta contine 5 tipuri de nevoi specifice, fiecarui tip ii corespunde un etaj al piramidei.

Pe primul nivel, cel mai de jos, sunt asezate nevoile fiziologice: de hrana, apa, adapost.

Nivelul al doilea corespunde nevoilor ce tin de siguranta si securitate personala: nevoia de a nu fi agresat si apoi siguranta financiara a unui trai cel putin decent.

Nivelul al treilea se refera la nevoi sociale, de apartenenta: in forma restransa este familia, partenerul de viata, colegii apropiati sau confidentii iar in forma extinsa sunt organizatiile profesionale, grupuri religioase, echipe sportive s.a.

Nivelul al patrulea reprezinta nevoia de recunoastere sociala: increderea in sine, respectul de sine. Lipsa lor poate favoriza in timp aparitia sentimentului de inferioritate.

Ultimul nivel al cincilea este destinat dezvoltarii personale, autorealizarii: implinirea potentialului am putea spune, placerea de a calatori, de a picta, de a invata o limba straina s.a

In afara acestor nevoi, Richard Erskine a mai descoperit aproape de zilele noastre, nevoile relationale, el fiind si fondatorul psihoterapiei integrative al carui nume il poarta. Acest set de nevoi relationale se cere satisfacut mai intai in familie prin interactiuni cu parintii, bunicii si alte persoane semnificative din viata copilului, mai tarziu cu colegii, profesorii, grupul social largit. Acestea nu sunt necesare doar in perioada copilariei, sunt componente ale relatiei, ele sunt prezente in fiecare zi a vietii noastre. Cele mai frecvent identificate sunt in numar de 8 dar exista mult mai multe. Cand una sau mai multe dintre aceste nevoi nu sunt satisfacute pot aparea: sentimente de insatisfactie, senzatie de gol, tristete, resemnare, agresivitate, furie, stari de nervozitate.

                                                       
                                                             

Cele 8 nevoi relationale sunt:

• nevoia de securitate reprezinta sentimentul care te face sa fii vulnerabil dar si in armonie cu celalalt. Poate fi considerata un sentiment de acceptare totala si protectie. Ex: situatiile cand parintii isi jignesc in mod constant copiii: esti un prost, bleg, nu esti bun de nimic sau sefii sau profesorii spun: incompetentilor, idiotilor, vitelor s.a. in aceste situatii nevoia de securitate nu este satisfacuta.
• nevoia de reciprocitate este nevoia de confirmare a unei experiente similare traite:
  am aceleasi gusturi si interese ca si tine, stiu cum e sa ingrijesti persoane imobilizate la pat, inteleg prin ce treci tu acum. Specific acestei nevoi este confirmarea si impartasirea.
• nevoia de acceptare, adica sa ai pe cine sa te bazezi: partener, parinti, frati, bunici, mentori sau prieteni. Reprezinta necesitatea de a fi acceptat de o persoana de incredere pe care te poti baza.
• nevoia de validare inseamna ca esti apreciat ca persoana, iti recunoscute meritele, calitatile, curaj, indrazneala. De validare avem nevoie in orice imprejurare si la orice varsta: acasa, la serviciu, intre colegi, in societate. Una din marile greseli ale parintilor este ca nu-si valideaza suficient copiii: sa le aprecieze reusitele, emotiile, trairile. La randul nostru e important sa-i validam pe cei din jurul nostru.
• nevoia de impact, adica sa poti spune clar ceea ce doresti iar celalalt sa reactioneze intr-un mod dorit de tine. Ex: mami as vrea sa-mi citesti o poveste inainte de culcare, as vrea sa-mi raspunzi la telefon atunci cand te caut etc.
• nevoia de initiativa a ta sau a celuilalt, apare atunci cand salutam, cand asteptam sa fim alesi sau alegem. Este necesar ca persoana respectiva sa se simta validata si importanta in cadrul relatiei interpersonale.
• nevoia de exprimare a iubirii, se manifesta prin recunostinta, liniste, multumire sau facand ceva pentru celalalt prin gesturi sau verbal. Este o nevoie primordiala care este satisfacuta inca din viata intrauterina prin cuvinte de alint si mai tarziu prin imbratisari. In orice relatie interpersonala avem nevoie de ea: copii-parinti, elevi-profesori, copii-bunici, intre frati, rude, colegi.
• nevoia de autodefinire este nevoia de a-ti cunoaste si exprima propria unicitate celorlalti si de a primi recunoastere si apreciere pentru acest lucru. De multe ori ii fortam pe cei din jurul nostru sa se poarte sau sa se imbrace intr-un anumit fel fara sa tinem seama de preferintele lor crezand ca le facem un bine. Ex: sa nu te mai vad imbracat asa, tunde-te ca toata lumea, te-ai machiat prea strident etc. Insatisfactia continua a acestei nevoi duce mai tarziu la nesiguranta in luarea deciziilor. Multi tineri termina o facultate si nu profeseaza pentru ca nu le place si nu au nici o chemare. Ajung sa nu stie ce isi doresc, ce le place si cine sunt ei cu adevarat.

     Bibliografie: Richard Erskine si Rebecca Trautmann -Metode pentru o psihoterapie integrativa-