Stăteam pe o băncuţă de lemn, discutând cu cineva, când mi-a sunat telefonul. M-am uitat la număr – era Dani, sora mea. Am răspuns, şi la telefon era de fapt mama. „Vino la spital“, mi-a spus ea, „că e gata.“ „Ce e gata?!“ i-am răspuns pe un ton iritat, deşi în sinea mea ştiam foarte bine la ce se referea. Se referea la tata, care era în spital suferind de leucemie. Am închis telefonul şi am rămas încremenită, privind în gol. Mintea mea încerca să asimileze ce îmi spusese mama, dar nu reuşeam. Probabil că persoana cu care vorbeam (al cărei nume nu mi-l amintesc) şi-a dat seama după expresia de pe faţa mea că ceva nu era în ordine, că m-a întrebat ce s-a întâmplat. „Tocmai mi-a spus că tatăl meu a murit...“ am îngăimat eu, parcă vomitând cuvintele pe care gura mea nu vroia să le rostească, şi care păreau străine de persoana mea. „O, îmi pare rău...“ a spus ea pe un ton politicos. Apoi eu m-am ridicat să îl caut pe soţul meu, Beni, şi ea a părut uşurată că plec, şi a găsit pe altcineva cu care să facă conversaţie. Înainte să ne urcăm în masină să plecăm spre spital, ţin minte că cineva mi-a urat ca Dumnezeu să mă mângâie pentru pierderea tatălui meu. „Ce tâmpenie“, m-am gândit. Tatăl meu nu era mort, sau, dacă murise, Dumnezeu va face o minune şi îl va aduce la viaţă. Acea zi a marcat începutul unui capitol nou din viaţa mea – doliul. Nu aş fi ales niciodată să învăţ lucrurile pe care le-am învăţat în anii care au urmat morţii tatălui meu. Pe dinafară, şi eu şi familia mea am trecut cu bine peste pierderea lui. Pe dinăuntru, unii dintre noi încă avem răni necicatrizate. Am ajuns să pot să vorbesc despre el fără să plâng (de cele mai multe ori), dar încă am momente când mi-e atât de dor de el încât simt că nu mai pot să respir dacă nu îl văd.
Astfel, dacă ai pierdut pe cineva, iată la ce te poţi aştepta:
Doliul tău poate dura mai mult decât se aşteaptă cei din jur.
Doliul poate necesita mai multă energie decât ţi-ai fi putut imagina.
Doliul tău poate aduce multe schimbări şi va fluctua.
Doliul te va afecta în toate sferele vieţii tale: socială, fizică, psihică.
Vei jeli atât ceea ce ai pierdut în trecut, cât şi ceea ce vei pierde în viitor.
Vei jeli nu numai persoana în sine, ci şi toate visele, speranţele, aşteptările neîmplinite faţă de cel drag, cât şi nevoile pe care nu ţi le va mai putea implini.
Doliul tău va conţine un amalgam de sentimente, nu numai depresie şi tristeţe.
Vei experimenta o combinaţie de mânie şi depresie, iritabilitate, frustrare, intoleranţă.
Îţi va păsa prea puţin de tine însuţi.
Vei experimenta „spasme“ de doliu – valuri bruşte de jale care te vor lua pe nepregătite.
Iţi va fi greu să gândeşti raţional şi să iei hotărâri, şi vei uita multe lucruri.
Te vei întreba dacă nu cumva îţi pierzi minţile.
Vei fi, pentru o perioadă, obsedat(ă) de moarte şi de cel decedat.
Vei începe să cauţi sensul vieţii şi îţi vei pune sub semnul întrebării credinţa sau concepţiile filozofice.
Vei vrea să te retragi social, să nu mai interacţionezi cu prietenii sau să îţi schimbi prietenii.
Vei experimenta schimbări fizice.
Vei descoperi că sunt anumite date (zile de naştere, aniversări) sau evenimente (Crăciunul, Paştele) sau stimuli (un anumit parfum, sau faţa cuiva care seamănă cu cel decedat) care vor declanşa o explozie de dor şi durere.
Cei din jur vor avea aşteptări nerealiste de la tine şi îţi vor răspunde într-un mod care nu-ţi va fi de ajutor.
Anumite experienţe mai târziu îţi vor readuce la viaţă sentimentele din doliu (căsătoria unuia dintre copii, absolvirea, etc.).
Ce transformari se petrec in interiorul tau?
vei experimenta nelinişte, dureri de cap, tremor, tulburări de digestie, de apetit, pofta sexuală va fi diminuată, îţi va fi afectat somnul (ca şi cantitate şi calitate), vei creşte sau pierde din greutate, vei avea modificări de energie (te vei simţi poate mai obosit ca de obicei).
Iată o listă cu unele din bolile pe care le poţi face dacă nu încerci să amortizezi efectele stresului asupra corpului tău:
Boli digestive: intestine iritate, ulcer, gastrită, constipaţie sau diaree cronică, diabet zaharat.
Boli cardiovasculare: palpitaţii sau diverse tulburări de contracţie a cordului, atac de cord, hemoragie cerebrală, hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii: exacerbarea atacurilor de astm bronşic (pentru cei care suferă deja de astm). Artrită, dureri musculare.
Tulburări neuropsihice: anxietate, atacuri de panică, episoade depresive sau maniacale.
Scăderea sistemului imunitar, ceea ce atrage contractarea mult mai rapidă a unor bacterii sau virusuri determinând răceli, gripe, pneumonii, hepatită. De aceea, chiar dacă nu simţi un mare entuziasm pentru sănătatea ta în această perioadă, este important să înţelegi că viaţa ta nu s-a sfârşit şi că este de datoria ta (în mod deosebit dacă sunt şi alţii care depind de tine, cum ar fi copiii) să încerci să îţi păstrezi sănătatea.
Cum putem fi alaturi de o persoana in doliu? De cele mai multe ori este suficient :
• sa fiti atent, rabdator, respectuos si sensibil
• sa acordati prioritate sentimentelor si nevoilor persoanei indoliate
• sa vorbiti mai putin si sa ascultati mai mult
a. Retineti ca este suficient sa va exprimati compasiunea si condoleantele in mod sincer si cit mai scurt (simplu) ; Nimeni nu va cere (nimeni nu se asteapta de la dumneavoastra ) sa faceti sa dispara durerea
b. Intrebati cu ce puteti fi de folos. Oferiti-va sa faceti doar lucruri pe care sunteti sigur ca le puteti duce la bun sfarsit. Este un moment total nepotrivit pentru promisiuni false!
c. Incercati sa nu oferiti lucruri care nu vor fi de folos sau pe care persoana respectiva nu le doreste. Acestea ar putea accentua singuratatea, furia sau tristetea acestei persoane
d. Respectati limitele. Nu invadati intimitatea unei persoane care a suferit o pierdere abordand-o la serviciu sau la sala de sport, privindu-o adanc in ochi sau cu o strangere de mana insistenta pentru a-i arata simpatia. Ii este cu siguranta deja greu sa se mentina pe linia de plutire si sa se concentreze si ultimul lucru de care are nevoie este sa ii reamintiti de pierderea suferita (prietenii apropiati au rareori acest gen de comportament)
e. Lasati mesaje – vocale sau prin e-mail – sau trimiteti un mic cadou, pentru a arata ca va ganditi la persoana respectiva, si nu asteptati nimic in schimb. Este chiar indicat sa precizati ca nu asteptati si nu este nevoie de vreun raspuns
f. Nu cereti nimic. Nu va asteptati ca persoanele care sunt de obicei generoase sa fie asa mai devreme de cateva luni sau chiar un an – doi
g. Asteptati-va ca persoana respectiva sa fie mai iritabila si mai sensibila ca de obicei, si fiti ingaduitor(oare)
h. Nu repetati la nesfarsit cat sunteti de devastat, trist si indurerat datorita acestei pierderi. In comparatie cu durerea persoanei indoliate, a dumneavoastra este doar o picatura intr-un ocean si persoana respectiva are alte griji decat suferinta dumneavoastra
i. Fiti foarte atent la gesturi si la indicii non-verbale (limbajul corpului), cum ar fi datul ochilor peste cap si agitatia. La cel mai mic semn, schimbati subiectul sau incetati ceea ce faceti
j. Evitati cliseele de genul « Macar acum nu mai sufera » sau « D-zeu ne da doar atat cat stie ca putem duce ». Cu siguranta persoana care a pierdut pe cineva drag n-a vrut sa auda asta nici cand i s-a spus pentru prima oara, si nu vrea sa auda nici acum
k. Nu va asteptati ca persoana indoliata sa depaseasca aceasta incercare in cateva luni. Aceasta nu se va intampla. Acest proces (de vindecare) poate dura 2-3 ani
l. Umorul, o veste buna sau cererea unui sfat intr-un domeniu cunoscut persoanei indoliate – pot fi modalitati de a distrage atentia intr-un mod placut si de a reveni la o oarecare normalitate – chiar daca este vorba despre o ameliorare temporara. Procesul de doliu poate dura chiar si 2-3 ani
Fazele procesului de doliu:
negarea - persoana nu accepta realitatea, pentru a se proteja de fluxul emotional prea puternic, nu vrea sa vada, sa auda, sa inteleaga.
furia - protesteaza in fata realitatii, devine furios pe altii - Doctorii nu si-au dat toata silinta, sau furios pe sine cu sentimente de vinovatie -Poate ca ar fi trebuit sa mai fac, sa mai incerc...
negocierea - in starile de vulnerabilitate si neputinta pot aparea conditionari de tipul: Ma voi ruga de mai multe ori pe zi pentru a nu pati ceva rau cei dragi.
depresia - reprezinta faza de constientizare a mortii, se manifesta prin tristete accentuata si regret.
acceptarea - este momentul in care se accepta pierderea, apare o anumita detasare de evenimentul mortii. Din nefericire, sunt persoane care nu trec prin toate aceste faze si raman blocate in unele etape. In aceasta situatie apare doliul complicat si este necesar ajutorul de specialitate.
Cand este indicat sa apelati la servicii psihologice:
- cand persoana nu doreste sa se desparta de lucrurile persoanei decedate
- cand nu poate vorbi despre cel disparut/a fara sa planga in crize
- prezinta tendinta de izolare, dorinta de a-si schimba radical viata
- are sentimente de vinovatie, stima de sine scazuta, frica de boala si moarte
Bibliografie: Drum prin doliu - Anda Mogos
Comunitate de sprijin: Exista viata dupa doliu!
depresirmântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte Fazele procesului de doliu:
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă.
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă.
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte
