CARE ESTE SCENARIUL TAU DE VIATA?

                                                             

Irina, o persoana istovita, a avut o mama alcoolica incapabila sa-i pregateasca hrana sau sa raspunda nevoilor ei in termeni de ingrijire materna. In jurul varstei de 5 ani, Irina decide ca cea mai buna solutie pentru a se descurca in viata este aceea de  a deveni competenta si eficace. Astazi, este foarte organizata, controlata si suprasolicitata la locul de munca.
La polul opus, Tom, de 31 ani, se afla la al cincilea loc de munca. Nu depune nici un efort sa reuseasca, a refuzat o specializare care i-ar fi oferit o avansare la actualul loc de munca. In copilarie a suferit de dislexie (tulburare de citire). Tatal, un distins profesor universitar, mama un lector avid, comparandu-se cu ei a ajuns la concluzia ca este un prost. Si astazi, isi mentine credintele: La ce bun sa mai incerc, oricum voi esua, sunt un ratat!


Ce este un scenariu?
SCENARIU DE VIATA este un set complex de modele relationale inconstiente bazate pe reactii fizice de supravietuire, introiectii autoreglatoare, concluzii experentiale implicite, decizii explicite alese sub presiune, in fiecare etapa de dezvoltare.(Erskine, 1980).
Explicatii:
- set complex de modele relationale inconstiente = cand nu ceri, nu ai asteptari, nu simti - exprimi. Sunt persoane care in copilarie au invatat sa-si inghita furia si dezamagirea produsa  de mama sau tata si sa nu mai simta nimic.
- reactii fizice de supravietuire = cand nevoia de securitate nu este implinita (copil batut, agresat, neglijat, umilit), se declanseaza Sistemul General de Alarma Lupta sau Fugi. Acesta este insotit de o serie de reactii corporale: transpiratie, albire/inrosire, tremur, muschi incordati.
- introiectii = copilul mic imita in mod inconstient atitudinile parintelui  si adopta modul sau de a  gandi.
- concluzii implicite = sunt inconstiente, se formeaza pana la 2 ani, ele provin din experienta directa cu celalalt. Ex: mama este tot timpul ocupata, concluzia implicita este trebuie sa deranjez cat mai putin, iar efectul va fi retragerea. Va decide sa manance si sa se joace singur.
- decizii explicite = se iau in copilarie sau in orice etapa evolutiva in termeni de totul sau nimic. Ex: trebuie sa ii ajut pe ceilalti ca sa fiu iubit de mama.


Constructia scenariului:
a. Influentele parentale
Scenariul are la baza mesajele parentale sub forma de: injonctiuni si permisiuni, directive si programe de identificare.
1. Injonctiuni si permisiuni
Permisiunile si injonctiunile sunt emise in copilarie, nonverbal de catre parinti la varsta la care copilul nu intelege inca limbajul verbal. Ele sunt expresia sentimentelor profunde de neacceptare a propriului Copil interior, a sentimentelor parintilor fata de sine, viata si a permisiunilor si injonctiunilor pe care parintii le-au primit la randul lor. Ex. injonctiuni: Nu creste! Nu avea succes! Nu gandi! Nu fii intim cu ceilalti! Permisiunile ofera un mesaj opus: Ai dreptul sa cresti! Ai dreptul sa ai succes! Ai dreptul sa fii tu insuti! Ai dreptul sa fii destept/sa gandesti! Ai dreptul sa fii tu insuti! Ai dreptul sa fii intim!
2. Programe de identificare - reprezinta demonstratiile, exemplele parintesti. Ex: parintii cheltuitori transmit un model de management financiar bazat pe risipa.
3. Directive - consemne complet si direct verbalizate sub forma de sfaturi, incurajari, filozofii familiale, proverbe. Ex: nu te indragosti ca vei suferi, nu crede in prieteni, in viata totul se plateste, numai prostii plang etc.
Exista cinci categorii de directive:
FII PERFECT! copilul invata ca numai nota 10 sau premiul intai conteaza.
FII PUTERNIC! copilul invata sa se comporte ca un Superman, sa nu-si arate slabiciunile.
FA UN EFORT! mesajul primit este : prin munca sau lupta, la progrese!
GRABESTE-TE! sunt cei care nu au timp niciodata, sunt agitati, implicati in prea multe activitati.
FA-MI PLACERE! trebuie intotdeauna sa le faci celorlalti pe plac, sa nu iti faci de ras parintii iar  mai tarziu partenerul de viata, copiii etc.


b. Contributia copilului
Copilul contribuie la constructia propriului scenariu de viata prin doua modalitati:
1. Decizia de viata - copilul va decide care atitudini sunt o solutie rezonabila pentru a gestiona toate datele rezultate din injonctiuni, permisiuni inconstiente, programe de identificare, mesaje nonverbale si verbale. Rezultatul va fi un mod de gandire de tipul: Eu sunt OK sau Eu nu sunt OK.
2. Alegerea eroului - copilul se identifica inconstient cu eroul preferat din povesti.


In exemplul de la inceput, Irina s-a identificat in copilarie cu Mica Sirena, ea se comporta precum o mama a ranitilor, este  un salvator pentru ceilalti, iar barbatii de care se indragosteste  o considera doar o prietena de suflet.


Bibliografie:
Eliberarea din inchisoarea sufletului prin PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA  - Camelia Alina Stavarache
PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA PRACTICA - Richard Erskine si Janet Moursund

Nevoi relationale

 Omul este o fiinta sociala, ne-a spus Aristotel in antichitate. Maxima lui se referea la faptul ca omul traia in cetate, in colectivitate. Mai tarziu, la jumatatea secolului al-XX-lea, Maslow ne vorbeste despre nevoia de apartenenta care ii determina pe oameni sa se alature. sa traiasca in comunitati, sa se asocieze in organizatii. Piramida lui Maslow este un concept construit de psihologul american pentru a descifra motivatiile care stau la originea actiunilor umane.

Aceasta contine 5 tipuri de nevoi specifice, fiecarui tip ii corespunde un etaj al piramidei.

Pe primul nivel, cel mai de jos, sunt asezate nevoile fiziologice: de hrana, apa, adapost.

Nivelul al doilea corespunde nevoilor ce tin de siguranta si securitate personala: nevoia de a nu fi agresat si apoi siguranta financiara a unui trai cel putin decent.

Nivelul al treilea se refera la nevoi sociale, de apartenenta: in forma restransa este familia, partenerul de viata, colegii apropiati sau confidentii iar in forma extinsa sunt organizatiile profesionale, grupuri religioase, echipe sportive s.a.

Nivelul al patrulea reprezinta nevoia de recunoastere sociala: increderea in sine, respectul de sine. Lipsa lor poate favoriza in timp aparitia sentimentului de inferioritate.

Ultimul nivel al cincilea este destinat dezvoltarii personale, autorealizarii: implinirea potentialului am putea spune, placerea de a calatori, de a picta, de a invata o limba straina s.a

In afara acestor nevoi, Richard Erskine a mai descoperit aproape de zilele noastre, nevoile relationale, el fiind si fondatorul psihoterapiei integrative al carui nume il poarta. Acest set de nevoi relationale se cere satisfacut mai intai in familie prin interactiuni cu parintii, bunicii si alte persoane semnificative din viata copilului, mai tarziu cu colegii, profesorii, grupul social largit. Acestea nu sunt necesare doar in perioada copilariei, sunt componente ale relatiei, ele sunt prezente in fiecare zi a vietii noastre. Cele mai frecvent identificate sunt in numar de 8 dar exista mult mai multe. Cand una sau mai multe dintre aceste nevoi nu sunt satisfacute pot aparea: sentimente de insatisfactie, senzatie de gol, tristete, resemnare, agresivitate, furie, stari de nervozitate.

                                                       
                                                             

Cele 8 nevoi relationale sunt:

• nevoia de securitate reprezinta sentimentul care te face sa fii vulnerabil dar si in armonie cu celalalt. Poate fi considerata un sentiment de acceptare totala si protectie. Ex: situatiile cand parintii isi jignesc in mod constant copiii: esti un prost, bleg, nu esti bun de nimic sau sefii sau profesorii spun: incompetentilor, idiotilor, vitelor s.a. in aceste situatii nevoia de securitate nu este satisfacuta.
• nevoia de reciprocitate este nevoia de confirmare a unei experiente similare traite:
  am aceleasi gusturi si interese ca si tine, stiu cum e sa ingrijesti persoane imobilizate la pat, inteleg prin ce treci tu acum. Specific acestei nevoi este confirmarea si impartasirea.
• nevoia de acceptare, adica sa ai pe cine sa te bazezi: partener, parinti, frati, bunici, mentori sau prieteni. Reprezinta necesitatea de a fi acceptat de o persoana de incredere pe care te poti baza.
• nevoia de validare inseamna ca esti apreciat ca persoana, iti recunoscute meritele, calitatile, curaj, indrazneala. De validare avem nevoie in orice imprejurare si la orice varsta: acasa, la serviciu, intre colegi, in societate. Una din marile greseli ale parintilor este ca nu-si valideaza suficient copiii: sa le aprecieze reusitele, emotiile, trairile. La randul nostru e important sa-i validam pe cei din jurul nostru.
• nevoia de impact, adica sa poti spune clar ceea ce doresti iar celalalt sa reactioneze intr-un mod dorit de tine. Ex: mami as vrea sa-mi citesti o poveste inainte de culcare, as vrea sa-mi raspunzi la telefon atunci cand te caut etc.
• nevoia de initiativa a ta sau a celuilalt, apare atunci cand salutam, cand asteptam sa fim alesi sau alegem. Este necesar ca persoana respectiva sa se simta validata si importanta in cadrul relatiei interpersonale.
• nevoia de exprimare a iubirii, se manifesta prin recunostinta, liniste, multumire sau facand ceva pentru celalalt prin gesturi sau verbal. Este o nevoie primordiala care este satisfacuta inca din viata intrauterina prin cuvinte de alint si mai tarziu prin imbratisari. In orice relatie interpersonala avem nevoie de ea: copii-parinti, elevi-profesori, copii-bunici, intre frati, rude, colegi.
• nevoia de autodefinire este nevoia de a-ti cunoaste si exprima propria unicitate celorlalti si de a primi recunoastere si apreciere pentru acest lucru. De multe ori ii fortam pe cei din jurul nostru sa se poarte sau sa se imbrace intr-un anumit fel fara sa tinem seama de preferintele lor crezand ca le facem un bine. Ex: sa nu te mai vad imbracat asa, tunde-te ca toata lumea, te-ai machiat prea strident etc. Insatisfactia continua a acestei nevoi duce mai tarziu la nesiguranta in luarea deciziilor. Multi tineri termina o facultate si nu profeseaza pentru ca nu le place si nu au nici o chemare. Ajung sa nu stie ce isi doresc, ce le place si cine sunt ei cu adevarat.

     Bibliografie: Richard Erskine si Rebecca Trautmann -Metode pentru o psihoterapie integrativa-