miercuri, 15 martie 2017

Poveste terapeutica pentru gestionarea relatiilor la adolescenti






Unul din fundamentele esentiale pentru o maturitate psihologica si sociala este abilitatea noastra de a crea si mentine relatii calduroase, empatice si pline de gentilete. Individualismul atat de clamat si apreciat al culturii occidentale  nu e favorabil dezvoltarii comportamentelor prosociale, sustin mai multi autori. Cand copiii isi dezvolta empatia, interesul si compasiunea pentru o alta persoana, sunt sanse mult mai mici ca ei sa se angajeze in acte de violenta, agresiune sau alte tulburari de conduita. Invatarea aptitudinilor pozitive ajuta la sanatatea emotionala si fizica, la o functionare buna a sistemului imunitar, scade rata de aparitie a cancerului, colesterolului si a mortii premature. Povestea pe care o voi expune este unul dintre instrumentele de lucru folosite intr-un program psihoterapeutic stabilit in functie de nevoile adolescentului aflat in vartejul divortului si a luptei parintilor pentru custodie unica.

                                             Prinsa la mijloc: O poveste pentru adolescenti

Probleme abordate:
- separarea parintilor
- lupta pentru custodie
- sentimentul de a fi prins la mijloc

Resurse dezvoltate:
- cautarea de solutii
- acceptarea de compromisuri
- acceptarea a ceea ce nu poate fi schimbat
- descoperirea aspectelor pozitive
- a te vedea ca o persoana demna de iubire

Obiective propuse:
- acceptarea
- stima de sine
- sentimentul ca Sunt in regula asa cum sunt 

Stii, in timp ce vorbim, imi vine in minte o persoana pe care o voi numi Karen si care era intr-o situatie foarte asemanatoare cu a ta. Tu imi amintesti mult de Karen pentru ca era una din acele fetite pe care e o bucurie sa le cunosti. Poate ca uneori se indoia de sine, dar parerea mea e ca era genul de persoana pe care ceilalti copii de varsta ei vor sa si-o faca prietena. Persoana ei avea ceva placut si frumos. Era caracterizata prin sinceritate si afectiune - genul de calitati pe care ceilalti le pretuiesc foarte mult la un prieten.

Din nefericire , Karen, ca si tine, a ajuns intr-o situatie in care nu voia sa se afle. Nu intelegea foarte bine cum ajunsese in acea imprejurare si, asa cum facem adesea cu totii, Karen se intreba daca nu cumva facuse ceva care sa cauzeze asta. Vezi tu, parintii ei se luptau pentru custodia lui Karen. Ea nu voia sa fie in acea conjunctura. Se simtea ca o franghie de care se tragea hais si cea, dar avea sentimentul ca e neputincioasa in aceasta privinta. Parintii ei se judecau in tribunal si totul se rasfrangea asupra ei.

Tatal ei era un tip destul de dragut si ii tot spunea lui Karen cat de mult o iubea si cat de mult voia ca ea sa locuiasca la el acasa. Mama ei facea exact acelasi lucru; fiecare dintre ei punea presiune pe ea. Vino sa locuiesti cu mine... voi avea grija de tine. Am sa te ingrijesc. Vreau sa vii la mine acasa. Amandoi spuneau aceleasi lucruri.

Pe Karen o incercau o gramada de sentimente: se simtea trista, ranita, dezamagita si neinteleasa. Era destul de mare, conform legii, sa hotarasca singura cu cine avea sa locuiasca, dar nu voia sa fie obligata sa faca asta. Nu-i placea sentimentul de a fi prinsa la mijloc, fara sa stie cu care parinte sa locuiasca. Indiferent ce facea, avea sa fie bine pentru unul din ei, iar pentru celalalt, ingrozitor de rau.

Desi amandoi ii spuneau tot timpul ca alegerea era a ei, nu avea senzatia asta si nici nu voia sa o faca, indiferent ca putea alege sau nu. A inceput sa se gandeasca la alternative, pe care chiar le-a sugerat parintilor. Isi spunea in gand: N-ar fi frumos sa se impace, sa uite de certuri si sa traim din nou impreuna ca o familie fericita, asa cum faceam inainte? Din nefericire, stia ca asta nu se va intampla, si astfel a sugerat sa locuiasca la unul din ei o vreme, si apoi o vreme la celalalt. Voia sa-i faca fericiti pe amandoi si, intr-adevar, sa se simta si ea fericita.

Din pacate, nu asta s-a intamplat. Se parea ca amandoi voiau totul sau nimic. Cand nu pareau sa ajunga la vreun compromis, tatal ei devenea agresiv si mai furios in certuri. Lui Karen nu-i placea sa-l vada asa. Mama era diferita. Parea trista si disperata - si asta poate o atragea un pic pe Karen de partea ei, dar ea nu voia sa ia partea niciunuia dintre ei.

Isi dorea sa dispara si sa se trezeasca maine, descoperind ca fusese un vis urat si ca nu se intamplase nimic in realitate. Chiar isi spusese in minte ca si-ar dori sa moara odata. Era inspaimantator, dar, daca s-ar fi intamplat, poate nu s-ar mai fi certat pentru ea. Dar o parte din ea intelegea ca nu acesta era raspunsul. Nu avea sa-i faca fericiti pe mami si pe tati, iar ea nu voia sa moara.

A inceput sa se intrebe de ce tatal ei lupta asa de agresiv si mama ei cu atata disperare. Poate, se gandea, amandoi o voiau pentru ca o iubeau si nu doreau sa o lase sa plece. Poate ca felul lor de  a-si exprima dragostea era ciudat, dar a ajutat-o sa se simta mai bine cu ideea ca dragostea lor pentru ea era motivul pentru care se simtea prinsa la mijloc.

A inceput sa se gandeasca la faptul ca, indiferent ce faceau tatal si mama ei, indiferent unde locuia in cele din urma, exista ceva ce avea sa ramana neschimbat. O voiau amandoi pentru ca amandoi o iubeau. Ea era o parte unica si speciala a vietilor lor. Daca nu ar fi fost importanta si nu ar fi pretuit-o, nu s-ar mai fi certat de la bun inceput. Da, se gandea, indiferent cine castiga sau ce hotaraste judecatorul, eu voi ramane speciala pentru fiecare dintre ei. Nimic nu schimba faptul ca era fiica tatalui ei si fiica mamei ei. Era o persoana speciala, iubita si capabila sa iubeasca indiferent unde locuia. Cateodata poate uita asta si, in acele momente, i se parea util sa-si reaminteasca. Poate n-or fi de acord, dar pe mine ma iubesc. Da, ea putea fi iubita si apreciata, si uneori se simtea bine reamintindu-si asta.

extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti - George W. Burns
sursa:foto









vineri, 24 februarie 2017


  SUNT SAU NU SUNT DEPRESIV/A?
                                                                         

Depresia este o boala care poate afecta pe oricine si oricand. Exista multe semne clinice ale depresiei. Sunt 2 simptome foarte importante si anume: dispozitia depresiva si dezinteresul ori pierderea placerii, pentru a fi luate in considerare trebuie sa existe cel putin doua saptamani de la aparitia lor.





Dispozitia depresiva o recunoastem prin:
pierderea sperantei
sentiment de gol interior
incapacitatea de a avea in vedere starea de fericire
dificultatea de a elabora proiecte
reactii disproportionate in fata neajunsurilor vietii

Dezinteresul  sau pierderea placerii:
comportamentul social se modifica
isi limiteaza zonele de activitate in sensul ca a renuntat la ceea ce facea cu drag altadata: sporturi, viata afectiva, viata sexuala, hobby-uri etc.
Tentatia mortii este un semn aproape constant al depresiei.
Pentru evaluarea depresiei exista mai multe scale de evaluare. Acestea sunt de doua tipuri si anume: cele care sunt administrate de specialisti si cele care pot fi autoadministrate de orice subiect care se suspecteaza de depresie.

Inventarul de depresie Beck  (Beck depression inventory) este o scala de autoevaluare care isi propune masurarea simptomelor si a atitudinilor specifice depresiei si face parte din a doua categorie.

INSTRUCTIUNI

Acesta este un chestionar ce cuprinde grupuri de afirmatii.
Sunteti rugat sa cititi intregul grup de afirmatii din fiecare categorie. Apoi, alegeti o singura afirmatie din fiecare grup, si anume aceea care reda/descrie cel mai bine felul in care va simtiti chiar acum, in momentul completarii chestionarului. Incercuiti cifra corespunzatoare afirmatiei alese.
N.B.: Asigurati-va ca ati citit toate afirmatiile din fiecare grup inainte de a opta pentru una dintre acestea.

I. 0 Nu ma simt trist.
1 Ma simt trist sau abatut.
2 Ma simt trist sau abatut tot timpul, nu pot sa-mi revin din aceasta stare.
3 Sunt atat de trist si nefericit incat nu mai pot suporta.

II. 0 Nu ma simt in mod deosebit pesimist sau descurajat in ceea ce priveste viitorul.
  1. Ma simt descurajat in legatura cu viitorul.
  2. Simt ca nu mai am nimic de asteptat.
  3. Vad viitorul fara speranta si aceasta situatie nu poate fi imbunatatita.

III. 0 Nu simt ca am esuat.
  1. Simt ca am esuat mai mult decat persoanele obisnuite.
  2. Privindu-mi viata retrospectiv, vad doar o multime de esecuri.
  3. Simt ca am esuat complet ca persoana.

IV. 0 Nu sunt deosebit de nemultumit.
  1. Nu ma mai bucur de anumite lucruri asa cum obisnuiam inainte.
  2. Nimic din ceea ce fac nu-mi mai ofera satisfactie.
  3. Ma nemultumeste orice.

V. 0 Nu ma simt deosebit de vinovat.
1 Ma simt incapabil si lipsit de merite cea mai mare parte a timpului.
2 Ma simt destul de vinovat.
3 Ma simt ca si cum as fi incapabil si lipsit de valoare.

VI. 0 Nu ma simt dezamagit de mine insumi.
  1. Sunt dezamagit de mine insumi.
  2. Sunt dezgustat de mine insumi.
  3. Ma urasc pe mine insumi.


VII. 0 Nu am nici un gand de a-mi face rau.
  1. Simt ca ar fi mai bine daca as muri.
  2. Am deja planuri pentru a ma sinucide.
  3. Ma voi sinucide cu prima ocazie.

VIII. 0 Nu mi-am pierdut interesul cu privire la alti oameni.
  1. Ma intereseaza mai putin alti oameni decat ma interesau inainte.
  2. Mi-am pierdut in mare parte interesul cu privire la alti oameni si am putine sentimente legate de ei.
  3. Mi-am pierdut interesul cu privire la alti oameni si nu imi mai pasa deloc de ei.

IX. 0 Iau decizii la fel de bine ca si inainte.
  1. Incerc sa aman luarea deciziilor.
  2. Am mari dificultati in luarea deciziilor.
  3. Nu mai pot sa iau nici un fel de decizie.

X. 0 Nu cred ca arat mai rau decat aratam inainte.
1 Sunt ingrijorat ca arat mai batran sau mai neatragator.
2 Cred ca permanent se produc schimbari ale infatisarii mele care ma fac neatragator.
3 Cred ca sunt urat si am un aspect respingator.

XI. 0 Cred ca pot lucra la fel de bine ca si inainte.
  1. Depun un effort suplimentar pentru a ma apuca sa incep ceva.
  2. Trebuie sa ma impulsionez foarte tare pentru a mai face ceva.
  3. Nu pot sa mai lucrez deloc.

XII. 0 Nu ma simt mai obosit decat inainte.
  1. Obosesc mai usor decat inainte.
  2. Obosesc din orice.
  3. Sunt prea obosit ca sa mai fac ceva.

XIII. 0 Am aceeasi pofta de mancare ca si inainte.
  1. Nu mai am aceeasi pofta de mancare ca de obicei.
  2. Pofta mea de mancare este din ce in ce mai diminuata.
  3. Nu mai am deloc pofta de mancare.






SCOR TOTAL:

- de la 0 – 4 - nu este vorba de depresie sau depresie minima

- de la 5 – 7 – depresie usoara

- de la 8 – 15 – depresie moderata


- 16 – depresie severa 

Pentru depresie usoara si moderata e suficient un psiholog, pentru cea severa e nevoie de psihiatru si psiholog pentru rezultate cat mai bune. Aceasta tulburare nu dispare de la sine si nici nu se duce pe picioare deoarece se inrautateste in timp.

bibliografie: Iesirea din depresie medicamente sau psihoterapie?
dr. Dominique Barbier





luni, 13 februarie 2017

RANI EMOTIONALE







Fiecare dintre noi poarta in suflet rani adanci,  de multe ori neconstientizate. Le mostenim de la parintii nostri, la fel si ei de la parintii lor. Daca le descoperim si vindecam, vor disparea. Exista 5 rani principale care se activeaza in functie de persoanele intalnite si situatiile prin care trecem in timpul vietii. Pentru a ne proteja, cream niste masti care sunt vizibile in morfologia unei persoane, in infatisarea exterioara.

Rana de respingere
activare: moment concepere - 1 an, in relatia cu parintele de acelasi sex cu tine
masca: fugar
cea mai mare teama: panica

Rana de abandon
activare: 1 - 3 ani, in relatie cu parintele de sex opus
masca: dependent 
cea mai mare teama: singuratatea

Rana de umilire
activare: 1-3 ani, relatia cu parintele care s-a ocupat de dezvoltarea fizica, de obicei mama
masca: masochist
cea mai mare frica: libertatea

Rana de tradare
activare: 2 - 4 ani, in relatie cu parintele de sex opus
masca: dominator
cea mai mare teama: disocierea, separarea, renegarea

Rana de nedreptate
activare: 4-6 ani, relatia cu parintele de acelasi sex
masca: rigid
cea mai mare teama: raceala

Prima etapa in vindecarea unei rani consta in a o recunoaste si a o ACCEPTA, fara sa fim de acord cu faptul ca e normal sa existe in noi, sa devenim constienti de masca pe care o purtam. Al doilea pas, sa simtim rezistenta la ideea de a ne accepta responsabilitatile, preferand sa-i acuzam pe ceilalti de suferintele noastre. Acesta etapa e traita diferit de fiecare om. In a treia etapa, ne acordam dreptul de a fi suferit si de a avea resentimente fata de unul sau ambii parinti, devenind apoi mai toleranti si avand compasiune pentru suferinta lor. A patra si ultima etapa, este cea in care vom redeveni noi insine, fara a mai fi nevoie sa purtam mastile pentru a ne proteja.

extras: Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine - LISE BOURBEAU




















miercuri, 1 februarie 2017

JOCURI PSIHOLOGICE



C. Steiner a spus ca jocurile sunt lupte de putere pentru obtinerea semnelor de recunoastere (strokes) atat de necesare pentru supravietuirea psihica a adultilor, dar care, in general, sunt in numar redus din cauza restrictiilor sociale si a regulilor interne care-i impiedica pe oameni sa le schimbe intre ei in mod liber. Aceste jocuri apar atunci cand oamenii nu pot determina o alta persoana sa le ofere stimulari (strokes) in stilul in care erau obisnuiti in copilaria timpurie si de aceea prefera sa exprime niste sentimente care sa le acopere pe cele interzise (deghizare - racketeering).  Ca raspuns, ei trec dintr-o stare a eului in alta. Concret, jocul consta in urmatoarea succesiune de tranzactii:
1. Persoana A transmite un mesaj aparent si, in acelasi timp, un mesaj ascuns.
2. Persoana B raspunde la mesajul ascuns.
3. Persoana A trece intr-o alta stare a eului si are un sentiment surprinzator si neplacut.

Conform AT, Copilul, starea arhaica a eului e cel ce se bucura de aceste jocuri care ranesc. Unii o fac in mod inconstient, altii in mod partial constient. E posibil ca Adultul din noi sa nu constientizeze niciodata natura distructiva si ostila a jocurilor preferate de Copilul din noi. De ce jucam la nesfarsit?

Eric Berne a identificat trei nevoi distructive care duc la aparitia si mentinerea jocurilor:
- exprimarea ostilitatii fata de ceilalti
- exprimarea urii de sine si a auto-criticii
-  cresterea ego-ului prin exagerarea calitatilor proprii sau a defectelor altora

In sprijinul acestor nevoi mai apar si o serie de sentimente imediate, placute si primitive.
Primul joc decupat din contextul social, cel mai vechi subiect al unei analize a jocurilor, cel mai frecvent jucat la petreceri, in tot felul de grupuri, inclusiv in cele de psihoterapie se numeste DE CE NU - DA,DAR. Un exemplu ilustrativ:
X- Sotul meu insista sa faca el reparatiile in casa si nu se pricepe deloc.
Y- De ce nu face un curs de tamplarie?
X- Da, dar nu are timp.
Z- De ce nu-i cumperi niste unelte bune?
X- Da, dar nu stie cum sa le foloseasca.
W- De ce nu-ti repari casa cu un tamplar de meserie?
X- Da, dar ar costa prea mult.
                                                                                                                                                                Care e semnificatia acestui joc?
Scenariul: Ajuta-ma sa rezolv aceasta problema!
Motivele reale: demonstrez ca nimeni nu poate sa-mi spuna  ce sa fac, controlez conversatia, sunt inocent/inocenta sau demonstrez ca sunt superior.
Rasplata: sunt ok (destept si puternic) si tu nu esti ok (te inseli de fiecare data!)

In ultimii 20 de ani au fost descrise sute de jocuri, fiecare cu specializarea lui folosindu-se un limbaj colocvial. Voi da cateva exemple :
 jocuri ale vietii:
- alcoolicul, datornicul, da-mi un sut
jocuri maritale:
coltul, tribunalul, femeia frigida, tracasata, iubitica
jocuri de petrecere:
nu-i asa ca e ingrozitor? cusurgiul, neindemanaticul, de ce nu - da, dar
jocuri sexuale:
hai, bateti-va! perversiunea, violul, scandalul
jocuri interlope:
hotii si vardistii, cum scapi de aici, sa-l fraierim pe Joey!

Ce e de facut?
Solutia optima se refera la preluarea controlului de catre Adult prin constientizarea actiunilor sale inconstiente. Se poate face prin:
- recunoasterea jocurilor si recompenselor
- recunoasterea situatiilor in care joaca
- oprirea manipularii si refuzarea viitoarelor recompense patologice


bibliografie: Jocurile noastre de toate zilele  ERIC BERNE
sursa foto













miercuri, 18 ianuarie 2017

STARILE EULUI





Berne a descris starile eului ca fiind moduri coerente de a gandi, simti si a ne comporta, ce apar impreuna. Gratie progresului stiintei le putem conceptualiza si ca manifestari ale unor retele neuronale specifice din creier. 

Retelele neuronale care se dezvolta in perioada timpurie a vietii au fost numite stari ale eului din Copil. Cand activam o asemenea stare, ne comportam asemenea copilului care am fost odata. Retelele neuronale care reprezinta internalizarea oamenilor care ne-au crescut, asa cum i-am perceput noi, au fost numit Parinte. Cand suntem in Parinte, gandim, simtim si actionam ca unul din parintii nostri sau ca una din persoanele care le-au tinut locul. Starile eului care gestioneaza ce se intampla aici si acum intr-un mod nonemotional sunt numite Adult. Cand suntem in Adult, evaluam realitatea in mod obiectiv si luam decizii pe baza faptelor. 

Este important de remarcat ca starile eului sunt reale si observabile si fiecare dintre noi are cele trei stari pe care le incarca cu energie in mod diferit, in functie de moment si situatie. In concluzie, Adultul, care este o stare a eului sau un grup de stari a eului, nu este acelasi lucru cu o fiinta umana adulta.

Odata identificata o stare a eului, este mai usor de recunoscut dupa aceea si astfel putem sa descriem tranzactiile dintre starile din interiorul aceluiasi eu sau dintre starile unui individ cu cele ale altor oameni.

Fiecare tranzactie are doua parti: un stimul si un raspuns. Tranzactiile individuale fac si ele parte, de obicei, dintr-o serie. Analiza lor ne ajuta sa deosebim comunicarea de succes de cea nereusita, cum obtin oamenii stroke-uri (semne de recunoastere), cum isi petrec timpul si cum relationeaza unii cu altii.
bibliografie: Jocurile noastre de toate zilele ERIC BERNE









  

vineri, 13 ianuarie 2017

EMDR -EYE MOVEMENT DESENSITIZATION and REPROCESSING

                     


Prescurtarea EMDR vine din engleza si inseamna desensibilizare si reprocesare prin miscari oculare. Este un tip nou de psihoterapie care pare sa abordeze intr-un mod neobisnuit lucrurile. Nu se bazeaza pe terapia verbala nici pe medicamente. In schimb, EMDR foloseste miscarile rapide, ritmice ale ochilor. Este foarte utila in tratarea sindromului de stres post-traumatic care apare dupa experiente iesite din sfera normalitatii: razboi, viol, accidente rutiere, agresiune fizica.

O sesiune de EMDR poate dura pana la 90 minute, terapeutul va misca degetele inainte si inapoi in fata ochilor  iar tu  vei urmari  aceste miscari cu privirea, e ca atunci cand te uiti la un stergator de parbriz. Ca metode de stimulare se mai folosesc sunetele si bataile ritmice. In acest mod se
stimuleaza bilateral creierul - ambele emisfere cerebrale sunt activate in acelasi timp.

Evenimentele/amintirile care au avut asupra noastra un impact puternic negativ raman blocate intr-o anumita zona a creierului. Acolo mai raman blocate emotii, ganduri si senzatii fizice asociate evenimentului respectiv adica neprocesate in limbaj psihologic. EMDR desensibilizeaza si reproceseaza acel eveniment care te deranjeaza. Inca nu se stie cu exactitate ce se intampla la nivelul creierului in timpul procesarii EMDR - se crede ca se petrece acelasi lucru ca in timpul etapei somnului cu vise ( etapa miscarilor oculare rapide). A fost studiata pe larg si acceptata de asociatiile guvernamentale si de sanatate in Statele Unite si majoritatea tarilor europene.

miercuri, 16 noiembrie 2016

Exprimarea emotiilor




Ce inseamna o emotie? Este o tulburare, o agitatie trecatoare provocata de ceva din exterior. Majoritatea emotiilor noastre provin din asteptarile noastre. Sunt prezente deoarece nu stim sa iubim. Ce inseamna corpul emotional? Totalitatea emotiilor si  reactia lor in corp ca fiind ceva diferit de noi insine. Majoritare sunt emotiile negative dar putem gasi si emotii pozitive. Evenimentele negative din trecut sunt inscrise in corpul emotional si ne fac sa percepem si sa reactionam la evenimentele din prezent prin prisma emotiilot vechi si neprocesate. Astfel prezentul devine distorsionat si numai seamana cu ce este el in realitate.                                                                                                        

Sa luam cateva exemple de exprimare obisnuita a emotiilor: sa mananci si sa bei din cauza unei frustrari, manifestari sau reactii cauzate de furie: reflectam si asteptam un moment bun pentru a clarifica situatia cu persoana respectiva, spumegam de furie, ignoram si refulam furia ca si cum nu s-a intamplat nimic, plangem, facem curatenie, ne agatam disperati de munca noastra, stam bosumflati, facem sport extrem, radem, acuzam direct sau la telefon persoana in cauza sau cea mai des intalnita metoda, aceea de a-ti varsa naduful pe o alta persoana, in engleza se numeste dumping. Astfel, exista multe metode de a-ti exprima o emotie. Cele mai rele sunt cele in care nu faci nimic sau cand pretinzi ca nu te deranjeaza, pe scurt, inseamna sa iti inghiti emotiile. Aceasta duce de multe ori la greutate .


Din fericire, exista si moduri benefice de a-ti exprima emotiile:
1. sa identifici emotia, sa stii ce se intampla
2. sa accepti responsabilitatea pentru acea emotie
3. sa exprimi ceea ce simti persoanei in cauza



Extras: ASCULTA-TI CORPUL, prietenul tau cel mai bun de pe pamant!  LISE BOURBEAU