luni, 4 decembrie 2017
CARE ESTE SCENARIUL TAU DE VIATA?
Irina, o persoana istovita, a avut o mama alcoolica incapabila sa-i pregateasca hrana sau sa raspunda nevoilor ei in termeni de ingrijire materna. In jurul varstei de 5 ani, Irina decide ca cea mai buna solutie pentru a se descurca in viata este aceea de a deveni competenta si eficace. Astazi, este foarte organizata, controlata si suprasolicitata la locul de munca.
La polul opus, Tom, de 31 ani, se afla la al cincilea loc de munca. Nu depune nici un efort sa reuseasca, a refuzat o specializare care i-ar fi oferit o avansare la actualul loc de munca. In copilarie a suferit de dislexie (tulburare de citire). Tatal, un distins profesor universitar, mama un lector avid, comparandu-se cu ei a ajuns la concluzia ca este un prost. Si astazi, isi mentine credintele: La ce bun sa mai incerc, oricum voi esua, sunt un ratat!
Ce este un scenariu?
SCENARIU DE VIATA este un set complex de modele relationale inconstiente bazate pe reactii fizice de supravietuire, introiectii autoreglatoare, concluzii experentiale implicite, decizii explicite alese sub presiune, in fiecare etapa de dezvoltare.(Erskine, 1980).
Explicatii:
- set complex de modele relationale inconstiente = cand nu ceri, nu ai asteptari, nu simti - exprimi. Sunt persoane care in copilarie au invatat sa-si inghita furia si dezamagirea produsa de mama sau tata si sa nu mai simta nimic.
- reactii fizice de supravietuire = cand nevoia de securitate nu este implinita (copil batut, agresat, neglijat, umilit), se declanseaza Sistemul General de Alarma Lupta sau Fugi. Acesta este insotit de o serie de reactii corporale: transpiratie, albire/inrosire, tremur, muschi incordati.
- introiectii = copilul mic imita in mod inconstient atitudinile parintelui si adopta modul sau de a gandi.
- concluzii implicite = sunt inconstiente, se formeaza pana la 2 ani, ele provin din experienta directa cu celalalt. Ex: mama este tot timpul ocupata, concluzia implicita este trebuie sa deranjez cat mai putin, iar efectul va fi retragerea. Va decide sa manance si sa se joace singur.
- decizii explicite = se iau in copilarie sau in orice etapa evolutiva in termeni de totul sau nimic. Ex: trebuie sa ii ajut pe ceilalti ca sa fiu iubit de mama.
Constructia scenariului:
a. Influentele parentale
Scenariul are la baza mesajele parentale sub forma de: injonctiuni si permisiuni, directive si programe de identificare.
1. Injonctiuni si permisiuni
Permisiunile si injonctiunile sunt emise in copilarie, nonverbal de catre parinti la varsta la care copilul nu intelege inca limbajul verbal. Ele sunt expresia sentimentelor profunde de neacceptare a propriului Copil interior, a sentimentelor parintilor fata de sine, viata si a permisiunilor si injonctiunilor pe care parintii le-au primit la randul lor. Ex. injonctiuni: Nu creste! Nu avea succes! Nu gandi! Nu fii intim cu ceilalti! Permisiunile ofera un mesaj opus: Ai dreptul sa cresti! Ai dreptul sa ai succes! Ai dreptul sa fii tu insuti! Ai dreptul sa fii destept/sa gandesti! Ai dreptul sa fii tu insuti! Ai dreptul sa fii intim!
2. Programe de identificare - reprezinta demonstratiile, exemplele parintesti. Ex: parintii cheltuitori transmit un model de management financiar bazat pe risipa.
3. Directive - consemne complet si direct verbalizate sub forma de sfaturi, incurajari, filozofii familiale, proverbe. Ex: nu te indragosti ca vei suferi, nu crede in prieteni, in viata totul se plateste, numai prostii plang etc.
Exista cinci categorii de directive:
FII PERFECT! copilul invata ca numai nota 10 sau premiul intai conteaza.
FII PUTERNIC! copilul invata sa se comporte ca un Superman, sa nu-si arate slabiciunile.
FA UN EFORT! mesajul primit este : prin munca sau lupta, la progrese!
GRABESTE-TE! sunt cei care nu au timp niciodata, sunt agitati, implicati in prea multe activitati.
FA-MI PLACERE! trebuie intotdeauna sa le faci celorlalti pe plac, sa nu iti faci de ras parintii iar mai tarziu partenerul de viata, copiii etc.
b. Contributia copilului
Copilul contribuie la constructia propriului scenariu de viata prin doua modalitati:
1. Decizia de viata - copilul va decide care atitudini sunt o solutie rezonabila pentru a gestiona toate datele rezultate din injonctiuni, permisiuni inconstiente, programe de identificare, mesaje nonverbale si verbale. Rezultatul va fi un mod de gandire de tipul: Eu sunt OK sau Eu nu sunt OK.
2. Alegerea eroului - copilul se identifica inconstient cu eroul preferat din povesti.
In exemplul de la inceput, Irina s-a identificat in copilarie cu Mica Sirena, ea se comporta precum o mama a ranitilor, este un salvator pentru ceilalti, iar barbatii de care se indragosteste o considera doar o prietena de suflet.
Bibliografie:
Eliberarea din inchisoarea sufletului prin PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA - Camelia Alina Stavarache
PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA PRACTICA - Richard Erskine si Janet Moursund
marți, 7 noiembrie 2017
Cum sa dai si cum sa primesti mangaieri!
Conceptul de economie de stroke-uri introdus de Claude Steiner ne ajuta sa intelegem cum am ajuns sa avem parte de putina caldura in interactiunile noastre si ce putem face pentru a remedia acest lucru. Putem vedea stroke-urile pozitive ca pe niste mici bucatele de iubire date de o persoana si primita de alta. Cu toti avem nevoie de stroke-uri din momentul nasterii pana la sfarsitul vietii. Un aspect important este faptul ca ele sunt gratuite si pot fi date oricui. Dar nu toti dam si primim stroke-uri, cu toate ca acestea au puterea sa ne faca sa ne simtim mai bine. Claude Steiner ne spune ca acest lucru se intampla datorita unor reguli de economie a stroke-urilor (a mangaierilor) si functioneaza dupa regulile economiei bazate pe bani. Cand suntem limitati financiar, ajungem sa muncim din greu pentru a ne satisface nevoile bazale. Oamenii pot fi controlati prin crearea de probleme economice. Asa se intampla si cu stroke-urile. Noi am fost invatati de catre parinti cu niste reguli restrictive fata de ele. Copilul invata repede ca pentru a primi semnele de afectiune trebuie sa se comporte cum vor tata si mama. Si asa ajungem si noi sa fim reticenti in a da si a primi stroke-uri cand ele sunt nelimitate si la indemana tuturor. Iata cele 5 reguli pe care le invatam din copilarie:
- nu da stroke-urile/semne de afectiune pe care doresti sa le dai
ar fi bine sa dam un stroke atunci cand simtim, dar de cele mai multe ori ne oprim din a spune lucruri frumoase despre altii
- nu cere stroke-uri/semne de afectiune de care ai nevoie
pentru unii oameni e caracteristic sa nu ceara ceea ce au nevoie si sa astepte ca ceilalti sa le ghiceasca nevoile si sa le indeplineasca. E in regula sa cerem sa ni se spuna cuvinte frumoase si asta nu inseamna ca persoanele respective sunt cu siguranta nesincere
- nu accepta stroke-urile pe care le doresti
sunt persoane care se simt rusinate daca primesc un compliment si schimba repede conversatia. Poti sa-l consideri un cadou si sa-ti amintesti de el in momentele mai putin fericite
- nu refuza stroke-urile/semnele de afectiune pe care nu le vrei
se refera la comentariile rautacioase care ne sunt adresate uneori si e bine sa le ignoram, chiar nu suntem obligati sa punem la suflet lucrurile negative
- nu iti oferi stroke-uri/semne de afectiune
putem vorbi frumos despre noi si chiar sa credem asta, poate fi orice ne face sa ne simtim bine
Dar ganditi-va ca toate aceste reguli invatate se pot schimba si putem obtine altele care ne sunt de un real folos.
- dati stroke-urile/semne de afectiune pe care vreti sa le dati
exprima gandurile pozitive sau negative pe care le nutresti despre celalalt
- cereti stroke-rile/semne de afectiune de care aveti nevoie
cere parerea celorlalti despre tine: ce parere ai despre felul cum am decorat camera?
- acceptati stroke-urile/semne de afectiune pe care le primiti
multumesti si iti exprimi emotia cand primesti un compliment
- nu acceptati stroke-urile/semne de afectiune pe care nu le vreti
ne ajuta expresiile de genul: imi pare rau, este parerea ta nu a mea
- oferiti-va voua insiva stroke-uri/semne de afectiune(multe)
trateaza-te ca si cum ai fi cel mai bun prieten al tau, ofera-ti mici recompense pentru fiecare succes zilnic, spune-ti in gand: pot sa fac fata situatiei X, nu sunt cu nimic mai prejos decat ceilalti!
bibliografie: Claude Steiner Regulile economiei de mangaieri
joi, 19 octombrie 2017
Evanghelia Terapiei
Bate si ti se va deschide
Cere si ti se va da
Cauta si vei gasi
Priveste si vei vedea
Asculta si vei auzi
Asculta-ti tacerea si iti vei auzi nevoile
Reflecteaza in loc sa intrebi
Vorbeste atunci cand ai ceva de spus
Vorbeste despre tine iar ceilalti iti vor vorbi despre ei
Mergi si vei inainta
Simte si vei trai
Da si vei primi (poate)
Iubeste si vei fi iubit
Deschide-te si ceilalti se vor deschide
Fii pasionat si vei pasionant
Fii tu insuti si ceilalti vor deveni ei insisi
Construieste ceea ce cauti
Seamana fara sa tii seama si vei culege
Ia seama la ceea ce nu faci in loc sa te revolti
In loc sa reprosezi parintilor ceea ce au facut din tine, ia seama la ceea ce faci cu ceea ce ei au facut din tine
Traseaza-ti calea pe care vrei s-o strabati inainte de a astepta un vant favorabil
Traieste din plin si vei fi lasat sa traiesti
Traieste-ti viata aici si acum
Acolo unde se naste viata dispare boala si vindecarea va fi data cu prisosinta
Fii responsabil si vei fi mai putin vinovat
Fii iarasi copil si vei creste
Renunta si vei fi mai liber
Daca esti pregatit, nu astepta de la Cel atotputernic ceea ce nu poate veni decat de la tine
RIDICA-TE SI UMBLA
Omagiu lui Isus, primul meu terapeut
Andre Moreau - Tainele Autoterapiei asistate
vineri, 22 septembrie 2017
VIATA DUPA DOLIU
Stăteam pe o băncuţă de lemn, discutând cu cineva, când mi-a sunat telefonul. M-am uitat la număr – era Dani, sora mea. Am răspuns, şi la telefon era de fapt mama. „Vino la spital“, mi-a spus ea, „că e gata.“ „Ce e gata?!“ i-am răspuns pe un ton iritat, deşi în sinea mea ştiam foarte bine la ce se referea. Se referea la tata, care era în spital suferind de leucemie. Am închis telefonul şi am rămas încremenită, privind în gol. Mintea mea încerca să asimileze ce îmi spusese mama, dar nu reuşeam. Probabil că persoana cu care vorbeam (al cărei nume nu mi-l amintesc) şi-a dat seama după expresia de pe faţa mea că ceva nu era în ordine, că m-a întrebat ce s-a întâmplat. „Tocmai mi-a spus că tatăl meu a murit...“ am îngăimat eu, parcă vomitând cuvintele pe care gura mea nu vroia să le rostească, şi care păreau străine de persoana mea. „O, îmi pare rău...“ a spus ea pe un ton politicos. Apoi eu m-am ridicat să îl caut pe soţul meu, Beni, şi ea a părut uşurată că plec, şi a găsit pe altcineva cu care să facă conversaţie. Înainte să ne urcăm în masină să plecăm spre spital, ţin minte că cineva mi-a urat ca Dumnezeu să mă mângâie pentru pierderea tatălui meu. „Ce tâmpenie“, m-am gândit. Tatăl meu nu era mort, sau, dacă murise, Dumnezeu va face o minune şi îl va aduce la viaţă. Acea zi a marcat începutul unui capitol nou din viaţa mea – doliul. Nu aş fi ales niciodată să învăţ lucrurile pe care le-am învăţat în anii care au urmat morţii tatălui meu. Pe dinafară, şi eu şi familia mea am trecut cu bine peste pierderea lui. Pe dinăuntru, unii dintre noi încă avem răni necicatrizate. Am ajuns să pot să vorbesc despre el fără să plâng (de cele mai multe ori), dar încă am momente când mi-e atât de dor de el încât simt că nu mai pot să respir dacă nu îl văd.
Astfel, dacă ai pierdut pe cineva, iată la ce te poţi aştepta:
Doliul tău poate dura mai mult decât se aşteaptă cei din jur.
Doliul poate necesita mai multă energie decât ţi-ai fi putut imagina.
Doliul tău poate aduce multe schimbări şi va fluctua.
Doliul te va afecta în toate sferele vieţii tale: socială, fizică, psihică.
Vei jeli atât ceea ce ai pierdut în trecut, cât şi ceea ce vei pierde în viitor.
Vei jeli nu numai persoana în sine, ci şi toate visele, speranţele, aşteptările neîmplinite faţă de cel drag, cât şi nevoile pe care nu ţi le va mai putea implini.
Doliul tău va conţine un amalgam de sentimente, nu numai depresie şi tristeţe.
Vei experimenta o combinaţie de mânie şi depresie, iritabilitate, frustrare, intoleranţă.
Îţi va păsa prea puţin de tine însuţi.
Vei experimenta „spasme“ de doliu – valuri bruşte de jale care te vor lua pe nepregătite.
Iţi va fi greu să gândeşti raţional şi să iei hotărâri, şi vei uita multe lucruri.
Te vei întreba dacă nu cumva îţi pierzi minţile.
Vei fi, pentru o perioadă, obsedat(ă) de moarte şi de cel decedat.
Vei începe să cauţi sensul vieţii şi îţi vei pune sub semnul întrebării credinţa sau concepţiile filozofice.
Vei vrea să te retragi social, să nu mai interacţionezi cu prietenii sau să îţi schimbi prietenii.
Vei experimenta schimbări fizice.
Vei descoperi că sunt anumite date (zile de naştere, aniversări) sau evenimente (Crăciunul, Paştele) sau stimuli (un anumit parfum, sau faţa cuiva care seamănă cu cel decedat) care vor declanşa o explozie de dor şi durere.
Cei din jur vor avea aşteptări nerealiste de la tine şi îţi vor răspunde într-un mod care nu-ţi va fi de ajutor.
Anumite experienţe mai târziu îţi vor readuce la viaţă sentimentele din doliu (căsătoria unuia dintre copii, absolvirea, etc.).
Ce transformari se petrec in interiorul tau?
vei experimenta nelinişte, dureri de cap, tremor, tulburări de digestie, de apetit, pofta sexuală va fi diminuată, îţi va fi afectat somnul (ca şi cantitate şi calitate), vei creşte sau pierde din greutate, vei avea modificări de energie (te vei simţi poate mai obosit ca de obicei).
Iată o listă cu unele din bolile pe care le poţi face dacă nu încerci să amortizezi efectele stresului asupra corpului tău:
Boli digestive: intestine iritate, ulcer, gastrită, constipaţie sau diaree cronică, diabet zaharat.
Boli cardiovasculare: palpitaţii sau diverse tulburări de contracţie a cordului, atac de cord, hemoragie cerebrală, hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii: exacerbarea atacurilor de astm bronşic (pentru cei care suferă deja de astm). Artrită, dureri musculare.
Tulburări neuropsihice: anxietate, atacuri de panică, episoade depresive sau maniacale.
Scăderea sistemului imunitar, ceea ce atrage contractarea mult mai rapidă a unor bacterii sau virusuri determinând răceli, gripe, pneumonii, hepatită. De aceea, chiar dacă nu simţi un mare entuziasm pentru sănătatea ta în această perioadă, este important să înţelegi că viaţa ta nu s-a sfârşit şi că este de datoria ta (în mod deosebit dacă sunt şi alţii care depind de tine, cum ar fi copiii) să încerci să îţi păstrezi sănătatea.
Cum putem fi alaturi de o persoana in doliu? De cele mai multe ori este suficient :
• sa fiti atent, rabdator, respectuos si sensibil
• sa acordati prioritate sentimentelor si nevoilor persoanei indoliate
• sa vorbiti mai putin si sa ascultati mai mult
a. Retineti ca este suficient sa va exprimati compasiunea si condoleantele in mod sincer si cit mai scurt (simplu) ; Nimeni nu va cere (nimeni nu se asteapta de la dumneavoastra ) sa faceti sa dispara durerea
b. Intrebati cu ce puteti fi de folos. Oferiti-va sa faceti doar lucruri pe care sunteti sigur ca le puteti duce la bun sfarsit. Este un moment total nepotrivit pentru promisiuni false!
c. Incercati sa nu oferiti lucruri care nu vor fi de folos sau pe care persoana respectiva nu le doreste. Acestea ar putea accentua singuratatea, furia sau tristetea acestei persoane
d. Respectati limitele. Nu invadati intimitatea unei persoane care a suferit o pierdere abordand-o la serviciu sau la sala de sport, privindu-o adanc in ochi sau cu o strangere de mana insistenta pentru a-i arata simpatia. Ii este cu siguranta deja greu sa se mentina pe linia de plutire si sa se concentreze si ultimul lucru de care are nevoie este sa ii reamintiti de pierderea suferita (prietenii apropiati au rareori acest gen de comportament)
e. Lasati mesaje – vocale sau prin e-mail – sau trimiteti un mic cadou, pentru a arata ca va ganditi la persoana respectiva, si nu asteptati nimic in schimb. Este chiar indicat sa precizati ca nu asteptati si nu este nevoie de vreun raspuns
f. Nu cereti nimic. Nu va asteptati ca persoanele care sunt de obicei generoase sa fie asa mai devreme de cateva luni sau chiar un an – doi
g. Asteptati-va ca persoana respectiva sa fie mai iritabila si mai sensibila ca de obicei, si fiti ingaduitor(oare)
h. Nu repetati la nesfarsit cat sunteti de devastat, trist si indurerat datorita acestei pierderi. In comparatie cu durerea persoanei indoliate, a dumneavoastra este doar o picatura intr-un ocean si persoana respectiva are alte griji decat suferinta dumneavoastra
i. Fiti foarte atent la gesturi si la indicii non-verbale (limbajul corpului), cum ar fi datul ochilor peste cap si agitatia. La cel mai mic semn, schimbati subiectul sau incetati ceea ce faceti
j. Evitati cliseele de genul « Macar acum nu mai sufera » sau « D-zeu ne da doar atat cat stie ca putem duce ». Cu siguranta persoana care a pierdut pe cineva drag n-a vrut sa auda asta nici cand i s-a spus pentru prima oara, si nu vrea sa auda nici acum
k. Nu va asteptati ca persoana indoliata sa depaseasca aceasta incercare in cateva luni. Aceasta nu se va intampla. Acest proces (de vindecare) poate dura 2-3 ani
l. Umorul, o veste buna sau cererea unui sfat intr-un domeniu cunoscut persoanei indoliate – pot fi modalitati de a distrage atentia intr-un mod placut si de a reveni la o oarecare normalitate – chiar daca este vorba despre o ameliorare temporara. Procesul de doliu poate dura chiar si 2-3 ani
Fazele procesului de doliu:
negarea - persoana nu accepta realitatea, pentru a se proteja de fluxul emotional prea puternic, nu vrea sa vada, sa auda, sa inteleaga.
furia - protesteaza in fata realitatii, devine furios pe altii - Doctorii nu si-au dat toata silinta, sau furios pe sine cu sentimente de vinovatie -Poate ca ar fi trebuit sa mai fac, sa mai incerc...
negocierea - in starile de vulnerabilitate si neputinta pot aparea conditionari de tipul: Ma voi ruga de mai multe ori pe zi pentru a nu pati ceva rau cei dragi.
depresia - reprezinta faza de constientizare a mortii, se manifesta prin tristete accentuata si regret.
acceptarea - este momentul in care se accepta pierderea, apare o anumita detasare de evenimentul mortii. Din nefericire, sunt persoane care nu trec prin toate aceste faze si raman blocate in unele etape. In aceasta situatie apare doliul complicat si este necesar ajutorul de specialitate.
Cand este indicat sa apelati la servicii psihologice:
- cand persoana nu doreste sa se desparta de lucrurile persoanei decedate
- cand nu poate vorbi despre cel disparut/a fara sa planga in crize
- prezinta tendinta de izolare, dorinta de a-si schimba radical viata
- are sentimente de vinovatie, stima de sine scazuta, frica de boala si moarte
Bibliografie: Drum prin doliu - Anda Mogos
Comunitate de sprijin: Exista viata dupa doliu!
depresirmântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte Fazele procesului de doliu:
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă.
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă.
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte
miercuri, 30 august 2017
CUM AR FI VIATA NOASTRA FARA BINE-RAU?
Binele si raul au condus lumea inca de la inceputurile timpului. Raul este un produs al fricii, totul se situeaza la nivelul mintii. Cate ore din zi le folosesti pentru a-ti indruma viata in functie de notiunile de bine si rau? De cate ori nu faci ceea ce ai vrea deoarece crezi ca e rau sau iti e teama de ceea ce cred sau spun ceilalti despre tine?
Lasi sa te deranjeze o multime de lucruri care iti creeaza multe emotii, frici si vina. Vrem si e important sa traim cu totii in armonie si in pace, eliberati de frica. Cand actionam impotriva legilor naturale, cele care conduc cosmosul, avem ceva de platit. Aceasta plata este efectul gandurilor noastre, nu este nici pacat nici rau ci pur si simplu legea cauzei si a efectului, legea care ne invata si care ne ajuta sa devenim mai constienti. Nu exista greseli, ci doar experiente.
Pacat, rau, pedeapsa, vina, greseala si multe altele daca nu ar exista, nu ar aparea in dictionare, te-ai gandi la ele? Tot acest vocabular a fost inventat si acceptat de foarte mult timp. Unii oameni s-au crezut Dumnezei si au inceput sa isi faca propriile lor legi, ignorand legile naturale. Setea de putere a dominat.
Personalitatile puternice au un punct comun: se cred mult mai bune in comparatie cu ceilalti, care nu sunt la fel de buni. Vor tot timpul sa-i schimbe pe ceilalti. Notiunea lor de bine si de rau are o influenta prea mare asupra lor. De aceea e atat de greu sa ii accepte pe ceilalti asa cum sunt.
Adevarul este un lucru foarte relativ si este o alta conceptie a fiintei umane, este proportional cu dezvoltarea fiecarei persoane. Fiecare din noi a atins un anumit nivel de evolutie: deci, adevarul unei persoane nu este mai putin bun decat adevarul altcuiva. Este in functie de dezvoltarea acelei persoane. Asadar, in loc sa vrei sa schimbi lumea, sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt. Fiecare experienta este o noua invatatura, o schimbare, o evolutie. Cand notiunea de bine si rau este prea accentuata, devii prea rigid cu tine si cu ceilalti. Esti atat de ocupat sa ii judeci si sa ii critici pe ceilalti, incat nu iti vezi propria viata. Ce se intampla cu aceasta persoana? nu simte nici o bucurie si momentele ei de emotie sunt permanente.
Ti-ai ales felul de a trai si obiceiurile actuale deoarece ai crezut ca sunt bune pentru tine, crezi ca tu esti autorul acestei decizii sau te afli sub o influenta exterioara?
Sa luam exemplu: somnul. Se spune ca ar trebui sa dormim cam opt ore pe noapte. Cine a decis asta? De cate ore de somn ai tu nevoie pe noapte? Corpul tau trebuie sa doarma atunci cand ii este somn si nu pentru ca asa ii arata ceasul. Cand iti este foame, mananci. Aceasta inseamna sa iti asculti corpul. Fii atent la nevoile tale personale si nu la ceea ce se spune.
Trebuie, un cuvant care indica limpede notiunea de bine si rau este important pentru tine. In general aceasta afirmatie nu vine de la tine, ci prin intermediul notiunii de bine si rau : trebuie sau nu trebuie. Exemplu: lucrezi toata saptamana. Sambata dimineata iti spui: trebuie sa fac curat astazi. Aceasta sarcina devine o corvoada. Ti-ar fi mai bine sa inlocuiesti trebuie cu intrebari de genul: Oare chiar am chef sa fac astazi curat? Si daca nu fac cat o sa ma coste acest lucru? Ti se intampla sa spui: Iar trebuie sa merg la munca in dimineata aceasta? Nu trebuie nimic niciodata... intreaga viata este o alegere! Poti alege sa nu mergi la munca dar esti pregatit sa platesti pretul pentru asta? Daca consideri ca te va costa prea mult deoarece risti sa iti pierz locul de munca, atunci vei lua o decizie care va deveni alegerea ta: Aleg sa merg la serviciu. De fiecare data cand te auzi spunand sau gandind trebuie, opreste-te si afirma contrariul: Nu, nu trebuie. Pot sa aleg in viata. Nu am de dat socoteala nimanui in lumea aceasta, decat mie insumi.
Referinte: ASCULTA-TI CORPUL, prietenul tau cel mai bun de pe pamant! LISE BOURBEAU
luni, 14 august 2017
NU MAI SUPORT ZGOMOTUL DIN URECHI !
Domnul ESCU, 47 de ani, lucreaza in domeniul tehnic, sufera o pierdere a auzului, ca urmare a unei perioade indelungate de stres. Dimineata la trezire, el observa foarte speriat cum nu mai aude aproape deloc cu urechea stanga. Un tratament cu perfuzie ii produce rapid o ameliorare. Ramane insa cu un tinitus extrem de incomod si chinuitor care consta intr-un tiut extrem de puternic la nivelul ambelor urechi. El simte o presiune foarte mare la nivelul capului, ii este din ce in ce mai greu sa suporte zgomotul produs de muzica, reuniuni, intalniri cu prietenii, din acest motiv se simte deprimat, ii este teama ca va innebuni in curand sau ca isi va face vreun rau daca va ajunge sa nu mai suporte tiuitul.
Daca aceasta experienta ti se pare cunoscuta e foarte posibil sa suferi de tinitus.
Tinitusul se manifesta prin aparitia unui zgomot cu frecventa inalta care variaza in intensitate. Acesta afecteaza mult calitatea vietii deoarece zgomotul este constant intr-o ureche sau ambele.
Cauze: Au fost emise mai multe teorii incadrate in 2 categorii mari si anume cele neurologice in care creierul percepe gresit aparitia unui zgomot si urechea il preia ca atare si cele psihologice - tinitusul este expresia a unui factor stresor din viata individului.
Simptome: scaderea semnificativa a atentiei auditive, stari de iritabilitate, probleme cu somnul si comunicarea, aparitia unui grad de agresivitate datorate oboselii si a neputintei de a rezolva problema.
Optiuni tratament:
medicale - proteze auditive pentru mascarea zgomotului si medicamente antidepresive
psihologice - psihoeducatia. tehnici de relaxare, tehnici de distragere a atentiei unde persoanele afectate vor invata sa-si indrepte atentia catre lucruri placute pentru estomparea tinitusului,
terapia cognitiv- comportamentala CBT este foarte utila deoarece schimba tiparele de gandire dezadaptative : Nu mai am nici o valoare daca trebuie sa traiesc in felul acesta sau Tinitusul este semnul accidentului vascular cerebral in moduri de gandire rationale.
Metode de prevenire:
o buna igiena a aparatului auditiv
evitarea stationarii langa boxe: concerte. diferite evenimente
ascultarea muzicii la casti la un volum moderat
evitarea zgomotelor puternice si de lunga durata
Referinte: Cand sufletul vorbeste prin corp - Sa intelegem si sa tratam tulburarile psihosomatice -
Hans Morschitzky si Sigrid Sator
luni, 3 iulie 2017
Bulimia nervoasa
„Acum câțiva ani
eram bulimică și îmi uram corpul atât de mult, îmi era atât de rușine cu mine
încât am avut o perioadă în care nu aveam puterea să ies din casă.”
Așa mărturisește Patricia despre
perioada în care suferea de bulimie.
„Într-o zi, când mă simțeam
extrem de vinovată că mâncasem mai mult, am încercat să vomit. Mi-a reușit și
am fost chiar surprinsă de cât de ușor e. O treabă de 2 minute și vinovăția
dispare.
A doua zi am făcut-o din nou. Peste câteva zile, de mai
multe ori.
Partea cea mai
periculoasă era, că săptămâni mai târziu, în contextul în care vomitam cam tot
ce mâncam, îmi spuneam încontinuu că nu am o problemă, că
fac asta doar până ce voi slăbi puțin, că mă pot opri oricând. Partea
cea mai tristă e că nu am reușit să mă opresc pentru că mi-am impus asta, ci
din cauza efectelor secundare care m-au speriat. Au început să mi se carieze
dinții, unul câte unul, iar apoi, să îmi cadă părul. Îmi cădea în pumni la fiecare
spălare – stăteam în baie și plângeam, efectiv nu se mai oprea. ”
Mărturia Patriciei, sursa: www.noizz.ro
Bulimia este o boală cu care oamenii
trăiesc o viață întreagă. Dacă crezi că bulimia nu contează, e un moft sau e
foarte puțin răspândită, află că „oficial 5 din 100 de femei suferă de bulimie,
dar cel puțin 2 studii au arătat că numai 10% din cazurile de bulimie sunt
declarate, deci e posibil ca 1 din 5 femei să sufere de bulimie (20%).
Bulimia nervoasă se caracterizează prin
mâncatul compulsiv și metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul în
greutate.
O persoană cu bulimie mănâncă o cantitate
mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp, pentru ca apoi să își provoace
vărsături, să consume laxative, diuretice sau alte medicamente în scopul unei
eliminări forțate a alimentelor. Practică sport excesiv sau post negru.
Deşi la prima impresie bulimia pare o
problemă legată de corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului
alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament -
într-un cuvânt de psihic.
Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate
de propriul aspect fizic și nu au încredere în sine.
O persoană suferă de bulimie dacă:
- Are episoade repetate de mâncat în cantitate
mare
- Are sentimentul că nu poate controla modul de
alimentație
- Mănancă până la disconfort sau durere
- Mănâncă în cantitate mai mare decât la o masă normală
- Se concentrează obsesiv asupra formei și
greutății corpului
- Are o imagine distorsionată, excesiv de negativă
asupra imaginii corpului
- Merge la toaletă după masă sau în timpul
meselor
- Suferă de depresie sau anxietate
Semnele fizice
și simptomele bulimiei includ:
- Funcționarea anormală a circulației
intestinale
- Dantură și gingii deteriorate
- Glande salivare umflate
- Afte în gât și în gură
- Balonări
- Deshidratare
- Oboseală
- Piele uscată
- Bătăi neregulate ale inimii
- Dureri, rosături sau îngroșări la încheieturile degetelor de la mână
Semne îngrijorătoare:
- Refuză să ia masa cu alte persoane
- Bea multă apă înainte. în timpul meselor sau
după mese
- Are ochii roșii
- Pare iritabil/ă, deprimat/ă
- Merge des
la sală, practică sport în mod excesiv
- Arată mult
prea obosit/ă pentru activitatea depusă
Cum se tratează bulimia?
Asistență medicală. Datorită faptului că bulimia poate cauza
o gamă de complicații medicale, persoanele cu această afecțiune au nevoie de
tratament pentru complicațiile specifice. Pot avea, de asemenea, nevoie de
urmărirea atentă a semnelor vitale, a nivelului de lichid și electroliți,
precum și a condiției fizice.
Psihoterapie. Una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie este psihoterapia cognitiv-comportamentala TCC. Aceasta intervine in sfera mentala si comportamentala asupra credintelor si a comportamentelor disfunctionale legate de alimentatia compulsiva, a obsesiilor legate de greutate si forma corporala. Stima de sine si implicit auto-valorizarea cresc prin schimbarea atentiei acordate corpului spre alte preocupari generatoare de buna-dispozitie. Rabdarea si atitudinea pozitiva sunt foarte importante pe parcursul procesului de recuperare. Psihoterapia de grup si grupurile de suport sunt benefice.
Medicația psihiatrica. Medicamentele antidepresive pot ajuta unii pacienți cu
bulimie. Antidepresivele pot ajuta la tratarea
tulburărilor mentale însoțitoare cum ar fi depresia sau anxietatea.
Spitalizarea. Problemele grave care pot rezulta din tulburările de alimentație pot necesita tratament în spital.
Consecințele
Comportamentul bulimic nu este unul
public, ci duce la o tot mai adâncă însingurare. Totuși, persoanele
afectate se implică direct în problemele și evenimentele sociale și se întâmplă
să fie persoane apreciate de cei din jur pentru bunele sfaturi pe care le dau.
Însă în ceea ce privește lumea lor interioară, nu prea este dezvăluită
prietenilor sau familiei și evită confruntarea cu propriile probleme din viață.
Faptul că bulimicii încearcă și insistă
să-și rezolve singuri problemele și trăiesc cu gândul că nimeni nu e în
stare a-i înțelege duce la depresii care pot deveni cronice și astfel la
o mai puternică adâncire în groapa bulimiei.
Pe lângă aceste consecințe psihice apar și
cele fizice: anemie datorită vomării, purgativele administrate excesiv
și alimentația greșită duc la o mărire sau inflamare a glandelor salivare
(care este vizibil la exterior). Din cauza acidului gastric apar probleme cu
dinții (afecțiuni grave ale coroanei dinților), diaree și/sau
constipație (adesea una după alta), îngroșarea pielii, bătături sau
coji pe podul palmei datorită provocării vomei (degetul sau mâna în gât), tulburari
ale circulației sanguine.
Complicații
Persoanele cu bulimie au o durere de
stomac permanentă. De fapt bulimia poate deteriora stomacul și rinichii unei
persoane ca rezultat al vomitării permanente. Bulimia poate, de asemenea, deteriora
dinții unei persoane ca rezultat al acidului care vine în cavitatea bucală
în timpul procesului de vomitare. Persoana poate să dezvolte „obraji de
hamster” care apar când gladele salivare se măresc datorită vomatului foarte
des.
Problemele emoționale ale tulburărilor de alimentație au și ele
prețul lor. Când o persoană devine obsedată de greutate, este dificil să se
concentreze pe altceva.
De cele mai multe ori persoanele cu
tulburări de alimentație devin retrase și mai puțin sociabile. Indivizii
cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale
pe planificarea următorului impuls de a mânca, cheltuiesc o mulțime de
bani pe mâncare și se ascund în baie pentru multă vreme după mese.
joi, 29 iunie 2017
Andreea Groza, 16 ani
Buna! Ma numesc Groza Andreea, am 16 ani si sunt din Galati. In urma cu un an nu aveam incredere in mine, imi era teama ca toate persoanele la care tin vor pleca din viata mea si faceam atacuri de panica din care nu stiam cum sa fac sa ma controlez sa ma calmez, dar cu ajutorul doamnei psiholog Racheleanu am depasit aceste probleme. In 4 luni de sedinte am trecut peste aceste probleme.
Doamna Racheleanu m-a invatat cum sa ma calmez cand fac un atac de panica,m-a invatat sa am incredere in mine si sa nu ascult vorbele lumii ca sunt grasa, m-a invatat ca cine pleaca din viata mea nu m-a iubit niciodata si nu merita sa plang si ma invatat sa fiu puternica.
Am facut multe joculete care m-au calmat si m-au ajutat foarte mult si ma ajuta si in prezent! Doamna Racheleanu m-a ajutat sa nu intru in depresie dupa ce am pierdut o persoana foarte importanta din viata mea. M-a ascultat, a fost langa mine si mi-a sters lacrimile si, cel mai important, m-a ajutat sa-mi revin si sa gandesc pozitiv J
Va recomand cu incredere sa o contactati si sa aveti incredere in doamna Racheleanu, pentru ca nu veti regreta! O sa va ajute sa depasiti orice problema.
miercuri, 7 iunie 2017
Sunt prea grasa! - chintesenta anorexiei nervoase
„Slăbisem
13 kg, nu mâncam nimic timp de 2-3 zile, mi se vedeau până și
vertebrele prin piele, dar când mă uitam în oglindă mă vedeam
dezgustător de grasă”.
Cam
asta este povestea celor care suferă de anorexie. Anorexia este
o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si emotionale. Se manifestă preponderent prin perioade îndelungate de
"înfometare".
Persoanele care sufera de aceasta tulburare au o teama teribila de a lua in greutate o imagine de sine deformata si restrictioneaza sever aportul alimentar chiar daca simt senzatia de foame. Este mai intalnita la femei decat la barbati si isi face debutul in adolescenta. DSM-5 a stabilit ca anorexia nervoasa este de 2 tipuri: cel restrictiv (hrana putina si multe exercitii fizice) si cel purgativ (episoade bulimice si utilizare de laxative, diuretice, provocarea vomei pentru reducerea greutatii).
Simptome:
- scăderea în greutate evidentă și dramatică
- obsesia asupra conținutului și al caloriilor alimentelor
- frica de a câștiga în greutate
- ritualuri alimentare
- metode de curățare a organismului
- depresie și singuratate
Anorexia nervoasă și malnutriția asociată care apare prin înfometarea autoimpusă pot cauza complicații severe în fiecare organ al corpului si poate duce la moartea individului. Gimnasta Christy Henrich a murit la 22 ani. Fotomodelele: Luisel Ramos, Eliana Ramos, Isabel Caro si lista poate continua au murit din pricina aceleasi boli teribile.
Cauzele
anorexiei nervoase
biologice: carenţa anumitor nutrienţi, ca de exemplu tirozina, serotonina şi respectiv carenţa de vitamina B1, deficitul de zinc, ar putea fi implicate în apariţia anorexiei precum şi a altor tulburări afective
psihologice: un nivel înalt de obsesionalitate, stima de sine scăzută, capacitate mare de restricţie ( rezistenţă la tentaţii) şi nivele clinice de perfecţionism
sociale: promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în mass media
familiale: parinti hiperprotectori sau cei care i-au abandonat emotional si au pus un accent exagerat pe aspectul fizic
profesionale: anumite grupe profesionale cum ar fi balerinele, gimnastele şi manechinele/foto-modelele prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări de conduită alimentară decât alte grupe profesionale
biologice: carenţa anumitor nutrienţi, ca de exemplu tirozina, serotonina şi respectiv carenţa de vitamina B1, deficitul de zinc, ar putea fi implicate în apariţia anorexiei precum şi a altor tulburări afective
psihologice: un nivel înalt de obsesionalitate, stima de sine scăzută, capacitate mare de restricţie ( rezistenţă la tentaţii) şi nivele clinice de perfecţionism
sociale: promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în mass media
familiale: parinti hiperprotectori sau cei care i-au abandonat emotional si au pus un accent exagerat pe aspectul fizic
profesionale: anumite grupe profesionale cum ar fi balerinele, gimnastele şi manechinele/foto-modelele prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări de conduită alimentară decât alte grupe profesionale
Cum poti sti daca suferi de anorexie nervoasa? Cand ai:
- constiinciozitate excesiva
- neliniste in prezenta oamenilor necunoscuti si esti foarte timid/a
- control excesiv asupra emotiilor
- teama de maturizare
- dificultati sa iti identifici si sa-ti descrii sentimentele
- refuzat intimitatea
- gandire rigida
- intrebarea: Cine sunt eu?
Profilaxie si tratament optim :
Un rol important detine familia persoanei anorexice care observa toate schimbarile si poate sustine si directiona bolnavul catre ajutor de specialitate. Tratamentul eficient presupune o colaborare stransa intre nutritionist, psihoterapeut, psihiatru dupa caz. Cazurile extrem de grave necesita spitalizare imediata.
In principiu, psihoterapia se va ocupa de restructurarea gandirii negative care creeaza imaginea distorsionata a corpului, de reducerea tendintelor obsesive si a perfectiunii distructive care macina bolnavul. In faza mai avansata psihoterapia integrativa patrunde in straturile profunde ale scenariului de viata. Este utila atat psihoterapia individuala cat si cea de grup in functie de caz.
sursa Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent - Joel Paris
Anorexia nervoasa. Teorie, evaluare si tratament - Ion Dafinoiu, Violeta Enea
In principiu, psihoterapia se va ocupa de restructurarea gandirii negative care creeaza imaginea distorsionata a corpului, de reducerea tendintelor obsesive si a perfectiunii distructive care macina bolnavul. In faza mai avansata psihoterapia integrativa patrunde in straturile profunde ale scenariului de viata. Este utila atat psihoterapia individuala cat si cea de grup in functie de caz.
sursa Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent - Joel Paris
Anorexia nervoasa. Teorie, evaluare si tratament - Ion Dafinoiu, Violeta Enea
miercuri, 31 mai 2017
Chestionar simptome anxietate
Acest chestionar se autoadministreaza obtinand astfel indicii despre tulburarile de anxietate impartite pe 6 sectiuni.
Sectiunea A
1. Ai avut vreodata un atac de panica? DA__NU__
2. Daca da, ai avut un astfel de atac in ultima luna? DA__NU__
3. Daca ai avut un atac in ultima luna, ti-ai facut griji ca ai putea avea inca unul? sau te-ai preocupat de implicatiile atacului asupra sanatatii tale fizice sau mentale? DA__NU__
4. Care dintre urmatoarele simptome au fost prezente in cazul celui mai sever episod de anxietate?
__ imposibilitate de a respira, senzatie de sufocare
__ ameteala sau pierderea echilibrului
__ palpitatii si respiratie accelerata
__ tremur
__transpiratie
__senzatie de inecare
__greata sau dureri abdominale
__sentimentul de a fi detasat sau in afara corpului tau
__amorteala sau furnicaturi
__fierbinteala sau frisoane
__durere in piept sau disconfort
__teama de a muri
__teama de a innebuni sau de a face un gest necontrolat
Sectiunea B
5. Teama de a suferi un atac de panica te face sa eviti sa te pui in anumite situatii? DA__NU__
6. Daca da, pe care dintre urmatoarele situatii pe eviti?
__ sa mergi departe de casa
__cumparaturile la supermarket
__sa stai la coada
__sa mergi in magazine
__sa mergi in malluri
__sa conduci pe autostrada
__sa conduci pe strazi indepartate de casa
__sa conduci singur in masina
__sa folosesti transportul public: autobuze, trenuri, avioane
__sa treci poduri
__sa treci prin tunele
__sa mergi cu liftul
__sa fii la altitudini inalte
__sa mergi la medic sau la dentist
__sa stai pe scaunul barbierului sau al coafezei
__sa mananci la restaurant
__sa mergi la serviciu
__sa fii departe de un loc sau o persoana care iti ofera siguranta
__sa fii singur in afara casei
__sa iesi din casa
Sectiunea C
7. Eviti anumite situatii din teama de a te face de ras sau de a fi evaluat negativ de altii sau cand rusinarea ar putea conduce la panica? DA__NU__
8. Daca da, pe care din urmatoarele situatii le eviti pentru a nu te face de ras sau a nu fi umilit?
__sa te afli in orice fel grup (de exemplu: la serviciu, in sala de clasa, la evenimente sociale, in grupuri de suport)
__sa sustii o prezentare in fata unui grup restrans de oameni
__sa sustii o prezentare in fata unui grup mare de oameni
__petreceri si evenimente publice
__sa folosesti toaletele publice
__sa mananci in fata altora
__sa-ti scrii sau semnezi numele de fata cu altii
__sa iesi la intalniri
__orice situatie in care ai putea spune ceva prostesc
Sectiunea D
9. Te simti anxios in majoritatea timpului? DA__NU__
10. Ai fost anxios in ultimile 6 luni? DA__NU__
11. Daca da, ce simptome ai avut?
__neliniste sau un sentiment de teama sau de a ajunge la limita
__ai obosit repede
__dificultate in concentrare sau ai simtit mintea cum se goleste
__iritabilitate
__tensiune musculara
__probleme cu somnul (dificultate in adormire sau de a ramane adormit)
Sectiunea E
12. Ai ganduri intense si repetitive precum ranirea unei rude apropiate, contaminarea cu mizerie sau cu o substanta toxica, teama ca ai uitat usa descuiata sau ca ai uitat sa inchizi un aparat (si recunosti ca aceste ganduri sunt irationale)? DA__NU__
13. Faci anumite actiuni ritualice precum spalatul pe maini, verificatul sau numaratul pentru a elibera anxietatea in privinta gandurilor irationale care iti vin in minte?DA__NU__
Sectiunea F
14. Ai luat parte la vreun eveniment traumatizant in care ai simtit o frica intensa deoarece ai experimentat sau ai fost martorul unui deces, amenintare cu moartea sau o vatamare grava?DA__NU__
Daca da:
15. De la eveniment incoace:
__ai amintiri stresante si intrusive(patrunzatoare) despre eveniment
__ai vise repetitive ale evenimentului
__simti ca evenimentul are loc din nou (il retraiesti, ai halucinatii sau flash-uri retrospective)
__simti emotii puternice cand iti amintesti evenimentul
__ai reactii fizice cand iti amintesti evenimentul
16. De la eveniment incoace:
__ai tendinta de a evita gandurile, simtirile si discutiile legate de eveniment
__ ai tendinta de a evita oamenii, locurile si activitatile care iti amintesc de eveniment
__iti este greu sa-ti amintesti o parte din eveniment
__ti-a scazut interesul de a te implica in activitati importante
__te simti detasat de altii
__ai emotii limitate
__te astepti sa ai un viitor limitat
17. De la eveniment incoace:
__ai probleme cu somnul
__esti iritabil sau ai izbucniri temperamentale
__ai dificultati de concentrare
__esti hipervigilent
__tresari de spaima in mod exagerat
INTERPRETARE
SECTIUNEA A
Aceasta sectiune testeaza prezenta tulburarii de panica. Daca ai raspuns cu da la intrebarile 1 si 2, nu suferi neaparat de atac de panica. Daca ai raspuns cu da la intrebarea 3 prezinti o trasatura importanta al atacului de panica, anume teama de a suferi un alt atac de panica si ciclul frica-de-frica. Cum stii daca simptomele anxietatii pe care le simti constituie un atac de panica? Daca ai experimentat 4 sau mai multe dintre simptomele enumerate la intrebarea 4 intr-un interval de 10 minute, inseamna ca ai avut un atac de panica.
SECTIUNEA B
Aceasta sectiune testeaza prezenta agorafobiei: teama de locuri deschise, de a fi prea departe de un loc sigur sau de o persoana, sau in locuri sau situatii din care este dificil sa scapi sau teama ca nu vei putea fi ajutat in cazul in care experimentezi un atac de panica. Daca ai raspuns cu da la intrebarea 5 ai putea suferi de agorafobie. Cu cat mai multe situatii ai bifat la intrebarea 6, cu atat este mai mare gradul de agorafobie.
SECTIUNEA C
Aceasta sectiune testeaza prezenta fobiei sociale. Daca ai raspuns cu da la intrebarea 7, este posibil sa suferi de fobie sociala. Cu cat mai multe situatii ai bifat la intrebarea 8, cu atat este mai mare gradul de fobie sociala.
SECTIUNEA D
Aceasta sectiune testeaza prezenta tulburarii de anxietate generalizata TAG. Daca ai raspuns cu da la intrebarile 9 si 10, este posibil sa suferi de TAG. Daca ai bifat 3 sau mai multi itemi la intrebarea 11, atunci cu siguranta suferi de TAG.
SECTIUNEA E
Aceasta sectiune testeaza prezenta tulburarii obsesiv compulsive TOC. Daca ai raspuns cu da la intrebarea 12, inseamna ca ai obsesii. Daca ai raspuns cu da la intrebarea 13, inseamna ca ai compulsii. Raspunsul afirmativ la ambele intrebari inseamna TOC.
SECTIUNEA F
Aceasta sectiune testeaza prezenta tulburarii de stres postraumatic TSPT. Daca ai raspuns cu da la intrebarea 14 si ai bifat unul sau mai multi itemi la intrebarea 15, 3 sau mai multi itemi la intrebarea 16 si 2 sau mai multi itemi la intrebarea 17 si acestea au durat mai mult de o luna, inseamna ca suferi de TSPT.
Daca esti nelinistit/a in ce priveste rezultatul chestionarului, programeaza o intalnire cu un psihoterapeut:CONTACT
sursa
joi, 25 mai 2017
Ce este sindromul de stres posttraumatic?
STRESUL
POSTRAUMATIC, cea mai severa tulburare anxioasa. Apare in urma unui
eveniment traumatic cum ar fi: martor al unui accident, viol, razboi,
atac terorist, talharie etc.
4 categorii mari de simptome:
4 categorii mari de simptome:
Simptome
patrunzatoare, puternice: amintiri legate de eveniment, cosmaruri,
simptome fizice
Simptome de evitare si paralizie emotionala: senzatie de izolare, detasare de tot ce il inconjoara, pierdere interes, goluri memorie, tocire emotionala
Simptome
de hiperactivitate: manie, nervozitate, dificultati de concentrare,
senzatia de pericol iminent.
Modificari de cognitie adica cunoastere si dispozitie se refera la starile sufletesti
Toate trebuie sa evolueze mai mult de o luna pentru a se putea stabili acest diagnostic. La aparitia si mentinerea acestei tulburari contribuie factorii: psihologici, ereditari si de mediu.
Modificari de cognitie adica cunoastere si dispozitie se refera la starile sufletesti
Toate trebuie sa evolueze mai mult de o luna pentru a se putea stabili acest diagnostic. La aparitia si mentinerea acestei tulburari contribuie factorii: psihologici, ereditari si de mediu.
Indiferent
de cauză, persoanele afectate retrăiesc trauma în mod repetat sub
forma coșmarurilor sau a amintirilor necontrolabile din timpul
zilei.
Cum îți
dai seama dacă cineva suferă de stres posttraumatic?
Urmărește
dacă persoana respectivă prezintă una sau mai multe dintre
următoarele:
Simptome puternice:
Simptome puternice:
- Amintiri ale evenimentului (imagini, mirosuri, sunete, sentimente şi emoţii)
- Coşmaruri legate de eveniment
- Reacţii emoţionale intense (teamă, nervozitate, tristeţe sau vinovăţie) la amintirea evenimentului
- Simptome fizice (transpiraţii, tensiune musculară) determinate de amintirea evenimentului.
Simptome
de evitare şi de paralizie emoţională:
- Încercarea de a evita orice lucru legat de traumă
- Goluri de memorie
- Pierderea interesului pentru activităţile normale
- Senzaţia de izolare şi detaşare faţă de ceilalţi
- Senzaţia de amorţeală sau tocire emoţională (reacția la evenimentele prezente este mult atenuată, nu mai este așa promptă ca înainte de traumă: emoțiile se „tocesc” asemenea unui cuțit)
Simptome de
excitabilitate crescuta:
- Nervozitate, izbucniri nervoase
- Mânie
- Dificultăți de concentrare
- Căutarea permanentă a semnelor pericolului. Dacă ai o astfel de persoană în jurul tău în primul rând ai răbdare și caută să o înțelegi. Nu o judeca pentru că nu faci altceva decât să îi adâncești suferința.
Neapărat
îndrum-o către un specialist. Psihoterapeutul foloseste terapia verbala sau tehnici de procesare a informatiilor din creier prin metoda EMDR sau le poate folosi impreuna in functie de gravitatea cazului, astfel incat treptat,
treptat, persoana să se detașeze de traumă și să aibă o viață normală. Boala netratata se cronicizeaza si duce la alcoolism, depresie majora, suicid.
Tratament: psihoterapie si medicamentatie administrate impreuna sau separat
EMDR - desensibilizare si reprocesare prin miscari oculare, un tip nou de psihoterapie care stimuleaza bilateral creierul prin miscari vizuale, sunete si batai ritmiceludoterapie sau terapia prin joc pentru copii
Bibliografie: Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent JOEL PARIS
Vindecarea traumelor din trecut FRANCINE SHAPIRO, PHD
joi, 18 mai 2017
7 dintre semnele care iti spun ca suferi de fobie sociala!
Atunci când urmează să
întâlnești persoane noi sau să te expui unor situații
necunoscute, e normal să simți o ușoară teamă sau să ai emoții.
Este firesc pentru cei mai mulți dintre noi să se simtă tensionați
în anumite situații (când trebuie să vorbești în public, când
mergi la un interviu de angajare, când discuți cu o persoană care
se află într-o poziție de autoritate, etc). Însă, când stările
acestea devin dificil de suportat, e posibil să vorbim de fobie
socială.
Cum se manifestă? Ca în exemplul următor:
Andrei urmează să își
sărbătorească ziua numelui. A pregătit minuțios
lista de invitați, a făcut rezervare la un restaurant intim unde
nu se perindă prea multă lume. Totul este pus la punct, nu
pare că ar mai putea apărea situații
neprevăzute. Se simte în siguranță.
Însă, în
ultimul moment, află de la cel mai bun prieten al lui că va
avea niște invitați surpriză. În
mintea lui Andrei apar deja gândurile: „Ce
mă fac eu acum? Colegii cei noi... cum mă văd mă iau peste
picior...ce sa vorbesc eu cu ei?!... nici nu o să pot să înghit cu
ei de față... toți se uită la mine cu dezaprobare...” Simte cum îi crește
tensiunea, apare senzația de vomă și transpiră abundent .
Este cuprins de o stare acută de frică și de
neliniște, care nu cedează orice ar încerca să facă.
Intentionează să sune la restaurant pentru a contramanda totul.
Semne că suferi de fobie socială:
- Eviți să cunoști persoane noi sau să fii în centrul atenției
- Ești exagerat de preocupat/ă de impresia pe care o faci celorlalți
- Îți este frică să nu te faci de râs (spunând ceva greșit sau făcând un gest greșit, chiar dacă sunt greșeli minore)
- Nu îți poți desprinde atenția de pe lucrurile care merg prost, iar acestea devin nota dominantă a experienței tale sociale
- Te simți copleșit/ă de frică și neliniște până la punctul în care rămâi fără aer, tremuri necontrolat, nu mai poți vorbi, simți că amețești sau ca ai senzația de vomă.
- Îți rulează în continuu gânduri ca: „nu o să fac față”, „o să mă fac de râs”, „nu mă descurc”, „sunt un ciudat/ă”, etc.
- Anticipezi și te aștepți ca totul să îți meargă teribil de prost (prin urmare eviți interacțiunile cu ceilalți, dacă te afli la o petrecere preferi să rămâi izolat într-un colț al camerei, în sala de curs te așezi în ultimul rând, privești în pământ când vorbești cu cineva, rogi pe alții să vorbească la telefon în locul tău)
Cum tratezi fobia
socială?
Tratamentul clasic este
psihoterapia însoțită în anumite situații de tratament
psihiatric.
Tratament adjuvant:
fitoterapie, dietoterapie, exercitii fizice.
Vestea bună este
că intr-un cabinet psihologic fobia socială se tratează fara
medicamente.
Ce poate face psihoterapeutul pentru tine?
Te asculta, intelege, accepta, fara sa te eticheteze si sa emita judecati de valoare. Rolul
meu este sa te ghidez sa-ti descoperi adevarata valoare,
eliberandu-te de poveri inutile: frici bine ascunse, scenarii care te
inspamainta etc. Pe parcursul terapiei vei conștientiza emoțiile,
senzațiile corporale, gândurile automate și comportamentele care
te-au făcut să ajungi în această situație neplacută. Prin
metode și tehnici specifice, psihoterapia integrativă te ajuta în
eliminarea acestei tulburari.
Programeaza o prima intalnire cu un psihoterapeut: CONTACTReferinte: Christophe Andre psihiatru - fobia sociala -
vineri, 12 mai 2017
Mi-e frica sa ies singura pe strada!
Este miercuri după-amiază. Ai stabilit deja de ieri că te întâlnești azi la ora 17.00 cu cea mai bună prietenă a ta. V-ați dat ca loc de întalnire gradina publica. Ai ajuns înaintea ei așa că te hotărăști să te așezi pe bancă și o aștepți. Dar...după câteva momente simți cum te cuprinde o stare de neliniște....se tranformă rapid în frică. Simți că nu ai aer, că te sufoci, iar picioarele îți amorțesc. Mintea ți se golește de gânduri și nu poți lua o decizie cu privire la starea ta....
Dacă ai trăit vreodată un scenariu asemănător este posibil să suferi de agorafobie.
Agorafobia reprezinta teama de a fi in mijlocul unei multimi - piete, traversare pod, magazine mari. Persoanele afectate evita locuri si situatii care i-ar putea produce panica. De aceea, aceasta tulburare anxioasa nu este considerata o fobie, ci o complicatie a panicii (Wittchen at al., 2010).
Ce ti se intampla cand ai un episod de panica cu agorafobie?
corporal: senzatii de caldura, sufocare, lesin, amorteala, intepaturi
cognitiv: convingeri disfunctionale - cred ca o sa innebunesc, voi muri etc.- vid mental
comportamental: apare tentatia folosirii in exces a alcoolului, medicamentelor sau substantelor, se evita situatiile sau locurile unde au avut loc atacurile de panica
In timp pot aparea si alte tulburari: anxietatea generalizata, depresia.
Cum tratezi agorafobia?
Tratamentul consacrat consta in psihoterapie si sau medicamente. Tratamentul adjuvant completeaza si ajuta pe cel clasic. Acesta poate consta in: exercitii fizice, meditatie, tehnici de relaxare, yoga.
Ce poate face psihoterapeutul pentru tine?
Psihoterapia iti ofera posibilitatea sa fii ascultat, inteles, sa te simti in siguranta fara sa fii judecat. Poti sa pui cate intrebari doresti pentru a intelege cum functioneaza si cum poate fi de ajutor in cazul tau. Impreuna vom stabili un plan de lucru care va fi personalizat in functie de nevoile tale.
Nu lăsa timpul să treacă căci expresia „timpul le vindecă pe toate” nu se aplică în situația asta. Dimpotrivă, timpul poate agrava problema de care suferi.
Programează acum o primă întâlnire cu un psihoterapeut: CONTACT
Referinte: Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent Joel Paris
miercuri, 3 mai 2017
Manifestari ale anxietatii generalizate
Anxietatea generalizata AG conform (DSM-5) Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale reflecta o trasatura-cheie: ingrijorare in legatura cu evenimente putin probabil sa se intample. AG este insotita de simptome fizice ( insomnie, agitatie, tulburari digestive, tensiune musculara), simptome psihologice ( stari de teama, neliniste, iritabilitate, concentrare slaba). In general, se instaleaza din copilarie si creste gradual in adolescenta, tinerete etc. Netratata corespunzator duce la tulburari ale vietii sociale, profesionale etc.
AG nu este un diagnostic precis si are niveluri ridicate de comorbiditate cu alte tulburari: fobiile, depresia si abuzul de substante (Stein, 2001).
Tratamentul anxietatii generalizate se face prin psihoterapie si/sau psihiatrie. In psihoterapia integrativa, PI, strategia de lucru se stabileste conform nevoilor clientului si dupa posibilele comorbiditati (depresie, alte tulburari de anxietate. tulburari de personalitate etc.) PI actioneaza asupra nivelurilor personalitatii: cognitiv, comportamental, inconstient, fiziologic, tinand in primul rand cont de formarea si mentinerea RELATIEI TERAPEUTICE, firul invizibil care leaga in mod necesar si armonios doi oameni: clientul si terapeutul.
Referinte: Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent -Joel Paris
foto
joi, 27 aprilie 2017
Cum recunoastem tulburarea obsesiv-compulsiva?
Exemple de obsesii: ganduri - clanta usii e plina de microbi, animalele maidaneze sunt purtatoare de boli
impulsuri - parintii care isi agreseaza copiii, cei care injura in biserica
indoieli - oare am scos fierul de calcat din priza? am inchis usa de la casa ?
Exemple de compulsii:
comportamente repetitive - spalatul mainilor, ordonatul, verificatul
acte mentale - rugatul, calculatul, repetarea de cuvinte in gand
Rolul compulsiilor este de a stopa obsesiile, se creeaza o senzatie falsa de siguranta, in timp aceasta tulburare daca nu este tratata provoaca pierderi considerabile. Sunt afectate: relatiile cu ceilalti oameni, cariera, viata personala, starea de sanatate psihica generala, TOC devenind elementul central al existentei individului afectat.
bibliografie: SmartPSY - Camelia Alina Stavarache
foto
Abonați-vă la:
Postări (Atom)