Bulimia nervoasa

 

„Acum câțiva ani eram bulimică și îmi uram corpul atât de mult, îmi era atât de rușine cu mine încât am avut o perioadă în care nu aveam puterea să ies din casă.”

                                                                                                                 

Așa mărturisește Patricia despre perioada în care suferea de bulimie.

„Într-o zi, când mă simțeam extrem de vinovată că mâncasem mai mult, am încercat să vomit. Mi-a reușit și am fost chiar surprinsă de cât de ușor e. O treabă de 2 minute și vinovăția dispare.

A doua zi am făcut-o din nou. Peste câteva zile, de mai multe ori.

Partea cea mai periculoasă era, că săptămâni mai târziu, în contextul în care vomitam cam tot ce mâncam, îmi spuneam încontinuu că nu am o problemă, că fac asta doar până ce voi slăbi puțin, că mă pot opri oricând. Partea cea mai tristă e că nu am reușit să mă opresc pentru că mi-am impus asta, ci din cauza efectelor secundare care m-au speriat. Au început să mi se carieze dinții, unul câte unul, iar apoi, să îmi cadă părul. Îmi cădea în pumni la fiecare spălare – stăteam în baie și plângeam, efectiv nu se mai oprea. ”

Mărturia Patriciei, sursa: www.noizz.ro

Bulimia este o boală cu care oamenii trăiesc o viață întreagă. Dacă crezi că bulimia nu contează, e un moft sau e foarte puțin răspândită, află că „oficial 5 din 100 de femei suferă de bulimie, dar cel puțin 2 studii au arătat că numai 10% din cazurile de bulimie sunt declarate, deci e posibil ca 1 din 5 femei să sufere de bulimie (20%).

Bulimia nervoasă se caracterizează prin mâncatul compulsiv și metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul în greutate.

                                                                                                                                   

O persoană cu bulimie mănâncă o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp, pentru ca apoi să își provoace vărsături, să consume laxative, diuretice sau alte medicamente în scopul unei eliminări forțate a alimentelor. Practică sport excesiv sau post negru.

Deşi la prima impresie bulimia pare o problemă legată de corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament - într-un cuvânt de psihic.

Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic și nu au încredere în sine.

O persoană suferă de bulimie dacă:

• Are episoade repetate de mâncat în cantitate mare
• Are sentimentul că nu poate controla modul de alimentație
• Mănancă până la disconfort sau durere
• Mănâncă în cantitate mai mare decât la o masă normală
• Se concentrează obsesiv asupra formei și greutății corpului
• Are o imagine distorsionată, excesiv de negativă asupra imaginii corpului 
• Merge la toaletă după masă sau în timpul meselor
• Suferă de depresie sau anxietate

Semnele fizice și simptomele bulimiei includ:

• Funcționarea anormală a circulației intestinale 
• Dantură și gingii deteriorate 
• Glande salivare umflate 
• Afte în gât și în gură 
• Balonări
• Deshidratare
• Oboseală 
• Piele uscată
• Bătăi neregulate ale inimii
• Dureri, rosături sau îngroșări la încheieturile degetelor de la mână

Semne îngrijorătoare:

• Refuză să ia masa cu alte persoane
• Bea multă apă înainte. în timpul meselor sau după mese
• Are ochii roșii
• Pare iritabil/ă, deprimat/ă
• Merge des la sală, practică sport în mod excesiv
• Arată mult prea obosit/ă pentru activitatea depusă

Cum se tratează bulimia?

Asistență medicală. Datorită faptului că bulimia poate cauza o gamă de complicații medicale, persoanele cu această afecțiune au nevoie de tratament pentru complicațiile specifice. Pot avea, de asemenea, nevoie de urmărirea atentă a semnelor vitale, a nivelului de lichid și electroliți, precum și a condiției fizice.

Psihoterapie. Una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie este psihoterapia cognitiv-comportamentala TCC. Aceasta intervine  in sfera mentala si comportamentala asupra credintelor  si a comportamentelor disfunctionale legate de alimentatia compulsiva, a obsesiilor legate de greutate si forma corporala. Stima de sine si implicit auto-valorizarea cresc prin schimbarea atentiei acordate corpului spre alte preocupari generatoare de buna-dispozitie. Rabdarea si atitudinea pozitiva sunt foarte importante pe parcursul procesului de recuperare. Psihoterapia de grup si grupurile de suport sunt benefice.

Medicația psihiatrica. Medicamentele antidepresive pot ajuta unii pacienți cu bulimie. Antidepresivele  pot ajuta la tratarea tulburărilor mentale însoțitoare cum ar fi depresia sau anxietatea.

Spitalizarea. Problemele grave care pot rezulta din tulburările de alimentație pot necesita tratament în spital.

Consecințele

Comportamentul bulimic nu este unul public, ci duce la o tot mai adâncă însingurare. Totuși, persoanele afectate se implică direct în problemele și evenimentele sociale și se întâmplă să fie persoane apreciate de cei din jur pentru bunele sfaturi pe care le dau. Însă în ceea ce privește lumea lor interioară, nu prea este dezvăluită prietenilor sau familiei și evită confruntarea cu propriile probleme din viață.

Faptul că bulimicii încearcă și insistă să-și rezolve singuri problemele și trăiesc cu gândul că nimeni nu e în stare a-i înțelege duce la depresii care pot deveni cronice și astfel la o mai puternică adâncire în groapa bulimiei.

Pe lângă aceste consecințe psihice apar și cele fizice: anemie datorită vomării, purgativele administrate excesiv și alimentația greșită duc la o mărire sau inflamare a glandelor salivare (care este vizibil la exterior). Din cauza acidului gastric apar probleme cu dinții (afecțiuni grave ale coroanei dinților), diaree și/sau constipație (adesea una după alta), îngroșarea pielii, bătături sau coji pe podul palmei datorită provocării vomei (degetul sau mâna în gât), tulburari ale circulației sanguine.

Complicații

Persoanele cu bulimie au o durere de stomac permanentă. De fapt bulimia poate deteriora stomacul și rinichii unei persoane ca rezultat al vomitării permanente. Bulimia poate, de asemenea, deteriora dinții unei persoane ca rezultat al acidului care vine în cavitatea bucală în timpul procesului de vomitare. Persoana poate să dezvolte „obraji de hamster” care apar când gladele salivare se măresc datorită vomatului foarte des. 

Problemele emoționale ale tulburărilor de alimentație au și ele prețul lor. Când o persoană devine obsedată de greutate, este dificil să se concentreze pe altceva.

De cele mai multe ori persoanele cu tulburări de alimentație devin retrase și mai puțin sociabile. Indivizii cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe planificarea următorului impuls de a mânca, cheltuiesc o mulțime de bani pe mâncare și se ascund în baie pentru multă vreme după mese.