Exprimarea emotiilor

Ce inseamna o emotie? Este o tulburare, o agitatie trecatoare provocata de ceva din exterior. Majoritatea emotiilor noastre provin din asteptarile noastre. Sunt prezente deoarece nu stim sa iubim. Ce inseamna corpul emotional? Totalitatea emotiilor si  reactia lor in corp ca fiind ceva diferit de noi insine. Majoritare sunt emotiile negative dar putem gasi si emotii pozitive. Evenimentele negative din trecut sunt inscrise in corpul emotional si ne fac sa percepem si sa reactionam la evenimentele din prezent prin prisma emotiilot vechi si neprocesate. Astfel prezentul devine distorsionat si numai seamana cu ce este el in realitate.                                                                                                        

Sa luam cateva exemple de exprimare obisnuita a emotiilor: sa mananci si sa bei din cauza unei frustrari, manifestari sau reactii cauzate de furie: reflectam si asteptam un moment bun pentru a clarifica situatia cu persoana respectiva, spumegam de furie, ignoram si refulam furia ca si cum nu s-a intamplat nimic, plangem, facem curatenie, ne agatam disperati de munca noastra, stam bosumflati, facem sport extrem, radem, acuzam direct sau la telefon persoana in cauza sau cea mai des intalnita metoda, aceea de a-ti varsa naduful pe o alta persoana, in engleza se numeste dumping. Astfel, exista multe metode de a-ti exprima o emotie. Cele mai rele sunt cele in care nu faci nimic sau cand pretinzi ca nu te deranjeaza, pe scurt, inseamna sa iti inghiti emotiile. Aceasta duce de multe ori la greutate .

Din fericire, exista si moduri benefice de a-ti exprima emotiile:
1. sa identifici emotia, sa stii ce se intampla
2. sa accepti responsabilitatea pentru acea emotie
3. sa exprimi ceea ce simti persoanei in cauza



Extras: ASCULTA-TI CORPUL, prietenul tau cel mai bun de pe pamant!  LISE BOURBEAU

Psihologia culorilor - minighid vestimentar pentru oameni de cariera

             
                   

Culorile sunt omniprezente in viata noastra, cu toate acestea, noi constientizam prea putin motivele pentru care ne plac sau displac anumite culori. Ele reprezinta un aspect important in constructia unei imagini profesionale de succes si in transmiterea mesajelor catre cei din jurul nostru. Alegerea culorilor potrivite tenului si in concordanta cu mediul in care ne desfasuram activitatea influenteaza perceptia celorlalti fata de noi, precum si propriul sine.

Culorile in nuante inchise sunt cele mai potrivite mediului de afaceri dar este recomandat de specialisti asortarea lor cu nuante deschise, pastel.

Mecanismele din spatele recomandarilor anumitor culori in functie de culorile naturale ale fiecarei persoane sunt complicate si interesante in acelasi timp. In literatura internationala de specialitate exista nenumarate studii facute din toate punctele de vedere, inclusiv teoria feng-shui.

Mesajele transmise de culori sunt percepute subconstient, chiar daca alegerea lor si mesajul sunt transmise constient. In mediul de afaceri, si nu numai, mesajele transmise de culori sunt intarite si sustinute de materialele textile si de croielile pieselor vestimentare.

Recomandarile facute de specialisti se bazeaza pe nuante intense, pastelurile fiind folosite in cantitati mici si moderate deoarece mesajul lor este unul cald si prietenos, fara autoritate. Asadar:

Albul reprezinta ordine, curatenie, educatie, echivalentul unei minti clare, ordonate si antrenate.

Negrul este elegant, solemn, puternic si dominant.

Rosul transmite curaj, aventura, senzualitate. Este recomandat celor care sustin seminarii sau tin discursuri. In spatiul de lucru  se foloseste cu masura.

Violet si Visiniu sunt culori regale si elegante, exprima grandoare si bogatie intelectuala si comportamentala si nu materiala.

Maroul reprezinta stapanire de sine, naturalete si putere. Cei care poarta aceasta culoare sunt considerati calzi si prietenosi.

Griul reprezentativ mediului de afaceri, indica inteligenta, spirit conservator, eleganta si siguranta de sine.

Albastrul indica sinceritate, liniste, stapanire de sine, incredere. In nuante inchise, este recomandat a fi purtat la interviuri, intrucat bleumarinul este asociat cu loialitatea si increderea.

Verdele este asociat cu sentimentul de liniste, siguranta si relaxare.

Portocaliul este recomandat in doze mici, deoarece este puternic, exotic, cald.

Galbenul introdus cu masura, reprezinta veselie.

Rozul creeaza sentimentul de calm, cordialitate, sinceritate. Poate parea paradoxal, dar barbatii care poarta aceasta culoare sunt siguri de ei si de masculinitatea lor.

Sfat: cand doriti sa folositi o anumita culoare si sunteti nesiguri de mesajul transmis, faceti analogie cu natura si cu varietatea de sentimente, gusturi si impresii pe care aceasta vi le transmite.

 

 Extras: Succesul detaliilor  - Mihaela Berciu
             Tinuta pentru succes - Mihaela Berciu
sursa foto
     

Fizica cuantica si procesul imbatranirii

 Din perspectiva fizicii cuantice, realitatea este un loc misterios si magic. In planul fizic al vietii noastre predomina timpul si spatiul, iar entropia, declinul si imbatranirea sunt cursul normal al evenimentelor, dar nu sunt si caracteristici ale realitatii cuantice. Lumea cuantica este matricea creatiei, lumea invizibila unde e proiectat si asamblat vizibilul. Principiile fizicii cuantice, in cinci puncte principale sunt:
  1. Pe taramul cuantic nu exista obiecte fixe, doar posibilitati
  2. Totul este intretesut si inseparabil - totul este Unu
  3. Salturile cuantice sunt caracteristici ale taramului cuantic. Un salt cuantic este abilitatea de a te misca dintr-un loc in altul al spatiului sau timpului, fara a trebui sa treci prin nici un timp sau spatiu intermediar
 4. Una dintre legile fizicii cuantice este Principiul Incertitudinii, care afirma ca un eveniment este, in acelasi timp, si particula (materie) si unda (energie). Intentia ta este cea care te face sa vezi o particula sau o unda
 5. In lumea cuantica este necesar un observator, pentru a crea un eveniment. Inainte de a fi  observata, o particula subatomica exista doar ca o particula virtuala; toate evenimentele sunt virtuale, pana in clipa cand sunt observate

Propriile noastre sisteme corp/minte sunt si ele o expresie a aceluiasi camp cuantic care exista peste tot in univers. Asadar, putem aplica aceste principii cuantice la modul in care ne privim corpul si imbatranirea. Reformulate in termenii corpului nostru biologic. acestea ar fi:
1. Noi nu suntem, pur si simplu, corpul fizic care ne identificam din obisnuinta. Starea noastra esentiala este un camp de posibilitati infinite
2. Corpul nostru este inseparabil Una cu intregul univers. Cand suntem perfect sanatosi sau intregi, ne simtim extinsi. Devenim constransi, numai cand avem un disconfort, sau o boala. Aceasta vine dintr-un sentiment de separare
3. Suntem capabili sa facem salturi cuantice in perceptie si interpretare. Cu aceste salturi cuantice putem modifica nu numai experienta corpului fizic, ci chiar si structura sa. Corpul nostru fizic este capabil de salturi cuantice, de la o varsta biologica la alta, fara a trebui sa treaca prin toate varstele intermediare
4. Corpurile noastre sunt, simultan, material (ca particula) si nematerial (ca unda). Putem alege sa ne simtim corpul ca forma fizica, fie ca retea de energie, transformare si inteligenta
5. Inainte de a ne decide ce varsta biologica alegem sa experimentam, noi suntem toate varstele biologice posibile. Noi suntem cei care decid ce varsta biologica vrem sa fim

Daca alegem sa ne vedem ca pe entitati fizice, separate de orice altceva, renuntam la sansa de a inversa procesul de imbatrinire. Daca suntem capabili de a ne vedea pe noi insine ca pe un camp de posibilitati , intim legat de toate celelalte, apar noi oportunitati. Cu aceasta modificare putem castiga o intelegere complet diferita a sistemului corp /minte in care locuim, a lumii pe care o percepem si a esentei fiintei noastre.

Faptul de a ne vedea corpul in perspectiva fizicii cuantice, ne deschide noi moduri de a intelege si de a trai experienta corpului si a fenomenului de imbatrinire. Esenta practica a acestei noi intelegeri este ca fiintele umane pot intineri. 
   
Autorii acestor randuri  sunt: DR. DEEPAK CHOPRA  medic in medicina Ayurveda si cel care a deschis drumul medicinii integrate, redefinind notiunea de vindecare, astfel incat sa includa trupul, mintea, spiritul si DAVID SIMON medic neurolog si expert Ayurveda, medicina care isi are radacinile in India straveche.

Extras: INTINERESTE SI TRAIESTE MAI MULT  - 10 pasi pentru a opri imbatranirea
                                                                                                       

Arta de a ramane tanar

De-a lungul timpului, oamenii au visat sa fie nemuritori si sa gaseasca elixirul tineretii. Totusi, imbatranirea este legata foarte mult de atitudine. Spre deosebire de alte organisme, noi suntem capabili sa influentam toate procesele corpului nostru folosindu-ne de minte. Gandurile noastre au puterea sa ne faca bolnavi sau sanatosi, tineri sau batrani. De indata ce apar primele riduri,dureri genunchi, subtiere par, rostim in sinea noastra: imbatranesc. Acest gand creeaza dorinta de a ne conserva energia, de a deveni cat mai putin activi. Insa, nu ne dam seama ca noi am facut posibile aceste semne prin regim alimentar necorespunzator, sedentarism si lipsa elanului tineresc pentru viata.

Ne scurtam viata prin folosirea necorespunzatoare a puterilor psihologice. Procesul de imbatranire are loc din cauza felului cum il anticipam in subconstient. Perioada cruciala este varsta cuprinsa intre 40-50 ani. In aceasta perioada este bine sa dam atentie speciala igienei si conditiei pielii, parului, mainilor, picioarelor si unghiiilor, flexibilitatii genunchilor, muschilor si starii generale a corpului. Miscari usoare, postura dreapta, flexibilitate , abdomen plat, ochi limpezi si stralucitori sunt calitatile fizice ale persoanelor neafectate de batranete.

Memoria este un minunat dar al naturii. Amintirile angreneaza emotiile si acestea, in special cele pozitive, pun hormonii fericirii  - endorfina - la munca. Gandurile noastre pozitive si emotiile actioneaza precum elixirul tineretii, de aceea noi putem folosi gandurile si emotiile pentru a da inapoi ceasul nostru biologic.

Orientarea constanta catre sanatate si tinerete nu numai ca intarzie imbatranirea, ci poate sa aduca tineretea inapoi.  Intelepciunea antica continea multe proverbe despre pastrarea tineretii si a sanatatii. Am selectat si enumerat cateva:

1. Iubiti-va asa cum sunteti.
2. Nu fiti invidiosi pe nimeni.
3. Daca nu va place felul in care sunteti, faceti schimbari in viata voastra.
4. Mania, insultele si critica de sine si fata de altii sunt foarte daunatoare sanatatii voastre.
5. Daca luati o decizie, actionati ca atare.
6. Ajutati-i cu bucurie pe cei saraci, bolnavi si in varsta.
7. Nu va ganditi niciodata la boli, varsta inaintata sau moarte.
8. Dragostea este cel mai bun remediu impotriva bolii sau imbatranirii                                                   9. Lacomia, avaritia si inabilitatea de a trece peste slabiciuni va sunt inamici.                                     10. Ingrijorarea va face sa parasiti aceasta lume.
 11. Frica si coruptia sunt cele mai rele pacate.
 12. Cea mai buna zi din viata voastra este cea de azi.
 13. Cel mai bun oras este cel in care va simtiti  norocos.
 14. Cea mai buna ocupatie este cea pe care o indragiti.
 15. Pierderea sperantei este cea mai mare greseala.
 16. Cel mai mare dar pe care il puteti primi sau darui este dragostea.
 17. Sanatatea este cea mai mare avere.

 Pentru a trai mult si a fi sanatos, trebuie sa fim mai voiosi in viata de zi cu zi. Nu este un lucru pe care il putem invata cu ajutorul cuiva. Trebuie sa il invatam singuri.
   


  extras: -  Cum sa traim 150 de ani - MIKHAIL TOMBAK
  foto

Mic ghid de auto-vindecare

                         

              Ce este o boala? Milioane de doctori si oameni de stiinta de-a lungul vremurilor s-au straduit sa afle misterele si originea bolilor. Nimeni nu poate oferi la ora actuala un raspuns exact la aceasta intrebare. In general, numim boala reactia corpului nostru impotriva a ceva ce interfereaza cu functionarea sa normala. Un organ care nu functioneaza bine  va influenta negativ alte organe si sisteme cu care lucreaza impreuna (circulator, nervos,limfatic). Se considera boala, reactia mecanismelor de aparare ale corpului menite sa ne mentina sanatosi. Ele ne dau semnale de alarma cand dereglarile isi fac aparitia. De aceea e bine sa ascultam ceea ce ne comunica corpul nostru. Un lucru important: nu tratati bolile ca si cum ar fi cei mai mari dusmani ai vostri.Intr-un fel, ele ne obliga sa mergem spre un stil de viata mai sanatos.

             Metoda de auto-vindecare

           Natura ne-a inzestrat pe fiecare din noi cu o farmacie excelenta, avand medicamente impotriva tuturor bolilor pe care le putem avea. Sarcina noastra este sa invatam cum sa le folosim. Procesul de auto-vindecare are doua faze. In prima faza ne relaxam muschii, in a doua pornim un program de vindecare in subconstient menit sa porneasca procesul de auto-vindecare.

            Faza 1 - relaxarea

            Pe o saltea sau patura moale intindeti-va pe spate. Mainile sa fie intinse de-a lungul corpului cu palmele indreptate spre exterior si degetele usor arcuite, picioarele intinse in afara, capul intins pe o parte, gura deschisa, limba impinsa in dintii superiori si ochii inchisi pentru o mai buna concentrare. Respirati calm si egal si incercati sa fiti calm. De obicei, dureaza 2 pana la 5 minute sa atingem starea totala de relaxare.

            Faza a 2-a-  auto-vindecarea

            Celulele din corpul nostru au o capacitate mentala de baza asemanatoare unui copil mic. Vizualizati organul cu probleme,  deschideti comunicarea cu el si concentrati-va pentru a-i da un ordin. Ordinul trebuie sa fie exprimat clar si decisiv, ca si cum a-ti incerca sa corectati comportamentul copilului vostru indragit. Odata indeplinita prima faza ne imaginam ca ne uitam inauntru inimii si vedem o mica flacara in ea - sursa iubirii si a conservarii energiei. Imaginati-va ca flacara creste, umple toata inima si apoi se imprastie in tot organismul din cap pana in picioare. Spuneti-va incet,<fiecare respiratie ma aduce mai aproape de curatarea totala. Lumina corpului meu este energia vindecatoare> Daca stiti un anume loc cu o umflatura  sau inflamatie, puneti mana dreapta pe acel loc si imaginati-va cum lumina vindecatoare este emisa dintr-un centru al palmei si topeste nodulul.

           Acesta este doar un exemplu. Toti avem multa imaginatie si putem sa dezvoltam un scenariu individual de vindecare. Puteti alege orice ora pentru sesiuni de auto-vindecare, dar cel mai bine e sa faceti aceste lucruri cand nu e nimeni prin preajma pentru a nu va deranja. Daca va place muzica linistita, puteti asculta pentru un efect relaxant.  In acest fel, putem influenta toate organele bolnave si sistemele. Metoda presupune recunoasterea faptului ca suntem responsabili pentru anumite probleme de sanatate. In cazul bolilor genetice aceasta metoda nu functioneaza.

          Extras: Cum sa traim 150 de ani  MIKHAIL TOMBAK
          sursa foto
       

Poveste terapeutica pentru schimbarea tiparelor comportamentale la adolescenti

                                                         

 Unul din principalele motive pentru care parintii isi aduc copiii si adolescentii la terapie este acela ca-si doresc ca acestia sa-si modifice comportamentele deranjante: furt, minciuna,pipi in pat, abuz de droguri, agresiune s.a. Aceste tulburari de conduita pot afecta relatiile cu parintii, fratii, colegii, profesorii si aduc nefericire atat copilului cat si celor din imediata lui apropiere. Una dintre metodele potrivite pentru a schimba tipare comportamentale sunt povestile vindecatoare care au adesea un impact puternic pentru copii si adolescenti. Urmatoarea poveste descrie diverse strategii de confruntare si depasire a fricii.


                                                          Confruntarea cu temerile


Charlie auzise o poveste pe care nu stia daca sa o creada sau nu. Doar ca elevii marinari de pe vasul de panze pareau sa creada ca vasul isi avea propria stafie. Povestile cu stafii sunt pentru copii, se gandea Charlie, nu pentru adolescenti. 

Toata viata, lui Charlie ii placusera vapoarele si marea. Privea cu invidie vapoarele care treceau pe ocean. Le privea in reviste,citea carti despre navigatie si desena vapoare pe copertile manualelor, in loc sa fie atent in clasa. Se alaturase grupului Micilor Marinari ( care erau un fel de pioneri cu un interes special pentru vapoare si navigatie) imediat ce fusese destul de mare pentru asta, si acum se afla pe aceasta veche corabie cu panze pentru o saptamana de antrenament obtinuta drept cadou de Craciun de parintii lui.

Cu multi ani in urma, potrivit povestii pe care Charlie tocmai o auzise, un batran lup de mare innebunise in timp ce se afla la treaba cocotat pe catargul cel mare. Orice alt marinar care era trimis sa-l schimbe in post se pomenea atacat de batran. Intr-una din incaierarile care au urmat, batranul lup de mare a cazut din varful catargului si a murit. Stafia lui, spuneau oamenii, inca mai bantuie in partile de sus ale velelor, atacand pe oricine se aventura sa urce singur pe catarg. Din intamplare, avusesera loc cateva accidente cu marinari care cazusera de pe catarg, fiind suflati de pale de vant neasteptate sau pentru ca auzisera sunete stranii si ingrozitoare printre vele, asemanatoare cu strigatul cuiva care cadea mortal, se spunea. In consecinta, niciun membru al echipajului nu voia sa urce singur in postul de observatie. Intotdeauna urcau cate doi sau cate trei. Era o regula nescrisa.

Intr-o dupa-amiaza tarzie, in timp ce se apropiau de port, cerul s-a acoperit de nori in lumina pala a apusului. Vantul urla printre panzele sasului. Valuri uriase loveau ambarcatiunea cu violenta si capitanul a ordonat ca toti marinarii sa iasa pe punte. Trebuiau sa stie cam pe unde se aflau si Charlie a fost trimis in varful catargului. Pentru ca ceilalti membri ai echipajului erau ocupati cu pregatirile pentru intrarea in port, nu a avut de ales decat sa urce singur. Agatandu-si hamul de siguranta de catarg, a inceput ascensiunea. Vantul ii zbiciua hainele, catargul se legana din ce in ce mai tare pe masura ce el urca, iar in minte avea numai povestile despre batranul lup de mare. Inima ii era plina de frica. Poate ca nu era nici o stafie, se gandea, dar povestile contin intotdeauna un dram de adevar. Poate era o corabie ghinionista. Constiinta faptului ca hamul lui de siguranta era prins bine nu-i usura temerile. Frica de a cadea si a muri asemenea lupului de mare refuza sa-l paraseasca.

Ce sa fi facut? Putea cobori, dar neascultarea ordinelor era o treaba serioasa pe o corabie si se gandea ca avea sa devina tinta batjocurilor tuturor incepatorilor cand ajungeau in port. Nu avea nici  o alternativa, nimeni nu era liber pentru a-l insoti, nu avea cum sa ocoleasca situatia inspaimantatoare. Nu, si-a spus Charlie in sinea lui, e ceva ce trebuie sa fac, si sa o fac singur. In timp ce urca singur pe parama si cu bagare de seama, gandurile despre stafie nu-i mai dadeau pace. Daca aluneca de pe franghie? Daca se prabusea si murea? Daca acolo sus il astepta o stafie sau doar ghinionul corabiei?

Inca o data a verificat daca hamul era legat bine. A privit in sus spre postul de observatie si a inceput sa se gandeasca ce bine va fi de el cand va ajunge acolo. A anticipat calmul si pacea sosirii in port. Si-a amintit sentimentul de succes si beatitudine pe care-l avusese cand ajunsese in postul de observatie in compania altora, in timpul unor zile mai linistite din timpul calatoriei. Cu aceste ganduri in minte, a inceput sa uite de stafie, cel putin pentru o vreme.

Cand gandurile despre batranul lup de mare si intrebarile despre adevarul povestilor i-au aparut din nou in minte, inima i-a fost iarasi cuprinsa de frica. Dar Charlie invatase ceva: daca se gandea la siguranta si fericirea de a fi in postul de observatie, daca-si anticipa sosirea, daca-si dadea seama ca avea sa fie cea mai inalta persoana de pe vas pe care parintii si prietenii o vedeau atunci cand aveau sa acosteze, descoperea ca frica incepea sa cedeze din nou.

Velele fluturau sub el. Daca-si pemitea sa-si imagineze asta, aproape putea simti cum o stafie incearca sa-l doboare. Nu stia daca franghiile vibrau din cauza vantului turbat sau din cauza fricii lui. Nu, s-a gandit, nu e o stafie, si a inceput din nou sa se gandeasca la siguranta pe care o va simti cand va ajunge in postul de observatie. In timp ce urca, punctul de observatie se apropia din ce in ce mai mult. A decis sa nu priveasca inapoi si sa nu se gandeasca la ce s-ar fi intamplat daca ar fi cazut, ci sa se gandeasca la cat de bine avea sa se simta cand ajungea acolo in varf. Cand in sfarsit a pus piciorul in postul de observatie, a avut un sentiment de usurare si bucurie.

Probabil, povestea noastra s-ar putea sfarsi aici, dar nu asa se termina in realitate. Charlie a vazut ceva ce nimeni altcineva nu a vazut si nu putea vedea de pe puntea de dedesubt... si sigur nu era o stafie. Si-a pus binoclul la ochi pentru a se asigura inca o data. Acolo, plutind nemiscat in departare, era un container imens de metal si pe jumatate scufundat care evident cazuse de pe un pachebot. Charlie a strigat in semn de avertisment, capitanul a ordonat carmaciului sa schimbe cursul, iar corabia - impreuna cu tot echipajul - a fost salvata.

Charlie a devenit un erou. Nu numai ca salvase corabia, dar, de asemenea, invinsese mitul despre stafia batranului lup de mare care cauta sa distruga orice catarator singuratic in drumul catre varful catargului - il rapusese pentru sine, dar si pentru ceilalti. Dupa aceea a devenit un membru propriu-zis al echipajului, aratandu-le noilor incepatori cum sa urce singuri in postul de observatie fara sa se teama de stafia batranului lup de mare. Nu e vorba doar despre masuri de siguranta si despre a urca pas cu pas, le spunea, ci de directia in care-ti indrepti gandurile. Priveste inainte, imagineaza-ti unde vrei sa ajungi, gandeste-te la cum va fi cand ajungi si stafia nu te va mai deranja.

Si, inca ceva, stii ca povestea care se spune acum la bordul corabiei e diferita? Se spune ca, atunci cand au ajuns in port la sfarsitul calatoriei lui Charlie, stafia a sarit de pe corabie si nu s-a mai auzit niciodata de ea.

extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti George W. Burns
sursa foto:

Poveste terapeutica pentru gestionarea doliului la copii

 

        Sunt situatii neprevazute si nefericite in viata unui copil, atunci cand pierde pe cineva foarte apropiat. Copii reactioneaza diferit de adulti. In saptamanile care urmeaza decesului cuiva drag, unii copii sufera sau cred ca persoana respectiva inca mai traieste. Negarea pe termen lung a mortii poate duce la complicatii emotionale. Daca copilului ii e teama sa mearga la inmormantare este de preferat sa nu fie fortat. In schimb poate fi ajutat sa-si aminteasca de persoana draga in alt fel: privitul unui album cu fotografii,  amintirea unor momente frumoase  petrecute impreuna, ascultarea unor povesti. Sa permitem copiilor sa-si exprime sentimentele de doliu si suferinta. In asemenea momente este potrivit sa le spunem copiilor urmatoarea poveste:

        Intotdeauna e trist cand moare cineva drag noua. Prima data cand Bill a trecut prin asta a fost cand Peticel, cainele lui, a murit. Fusese mai mult decat un caine pentru Bill. Fusese prietenul lui inca de cand isi putea aduce aminte. Fusese langa el mai mult timp decat sora lui, Janet, si era intotdeauna langa el, chiar si cand cel mai bun prieten al lui Bill, Troy, nu putea fi alaturi de el.
   
        Peticel se juca cu Bill oricand voia. Isi punea tacut capul in poala lui cand voia sa vorbeasca despre unele din lucrurile pe care  nu le discuta niciodata cu nimeni altcineva. Peticel statea acolo, maraind intre tatal sau si Bill, cand tatal se supara pe el. Nu era nici o indoiala ca acel catel era cel mai bun prieten al lui si ca fusese intotdeauna asa.

       Totusi, Peticel imbatranea. Blana ii devenea mai gri si se tara incet pana la usa pentru a-l intampina cand venea de la scoala, in loc sa sara in sus, cu labele pe pieptul lui Bill si incercand  sa-l linga pe fata. Tata il dusese de cateva ori la veterinar in ultimele cateva luni si de data asta tata se intorsese singur acasa. I-a explicat ca veterinarul spusese ca era mai bine sa il adoarma pe Peticel.

      Bill stia ca asta insemna ca Peticel era mort, dar nu voia sa creada. Stia ca Peticel era batran. Nu mai era ca inainte, dar cumva Bill se asteptase - si voise - ca prietenul sau patruped sa fie intotdeauna acolo. A incercat sa-si retina lacrimile, dar nu a putut. Mama lui l-a imbratisat si a spus:
      - E in regula. Tu l-ai iubit pe Peticel si el pe tine. E in regula sa fii trist.

      Bill a adormit plangand in acea seara. De fapt, a plans asa de mult, incat nu dormise aproape nici o secunda. A doua zi la scoala era ametit si, probabil, nu a auzit nici macar un cuvant din ce spunea profesoara. Nu a vrut sa se joace cu colegii la pranz sau dupa scoala. Nu putea sa se gandeasca decat la Peticel.

      S-a pomenit intrebandu-se daca nu cumva  fusese o greseala. Putea tata sa-i dea vesti gresite? Daca Peticel se insanatosise inainte ca veterinarul sa-l adoarma? Ar trebui sa mearga la veterinar sa verifice? Stia ca speranta aceasta nu era realista, dar nu voia sa accepte faptul ca Peticel nu avea sa se mai intoarca niciodata acasa.

     Acum, daca l-ai cunoaste pe Bill, sunt sigur ca ti-ar placea. E un copil dragut, departe de a fi furios, dar in acele zile au fost momente cand tipa la sora sau la parintii sai daca ii cereau sa faca ceva - si apoi se scufunda in ganduri de disperare si tristete. Cateodata i se parea nedrept. De ce sa moara Peticel, cand el fusese un prieten asa de bun si nu facuse niciodata rau nimanui?

    Treptat - fara ca Bill sa-si dea seama - a inceput din nou sa asculte unele din lucrurile pe care le spunea profesoara lui si sa joace cu mingea de fotbal in pauza de pranz.

    Cand tatal lui a zis pentru prima data:  Putem sa luam un alt catelus, era ultimul lucru pe care si-l dorea Peticel. Nu mai putea exista un al doilea Peticel. Dar, cu trecerea timpului, s-a gandit ca poate ar fi dragut sa aiba un alt caine. Nu avea sa fie la fel, dar un catelus putea face cam ce facea si Peticel inainte. In plus, putea umple golul resimtit de Bill de la moartea lui Peticel.

     La un moment dat, mama lui l-a imbratisat si a spus: Toate sentimentele pe care le incerci de la o vreme sunt ceea ce simtim toti cand pierdem pe cineva drag noua. Stiu ca nu te simti bine si as vrea sa le pot face sa dispara din sufletul tau. Suferinta, tristetea si mania sunt o parte din modurile in care noi ne adaptam la pierderea unei persoane iubite. Trecem prin aceste emotii si apoi continuam sa privim inainte. Ne simtim tristi, apoi trebuie sa gasim ceea ce ne ajuta sa fim bucurosi din nou.

    Desigur, Bill nu l-a uitat niciodata pe Peticel si ma indoiesc ca-l va uita vreodata. Cu toate acestea, Bill a invatat ca mai erau o gramada de lucruri de care se putea bucura fara Peticel; apoi, cand si-a dorit cu adevarat, parintii i-au adus un nou catelus. De vreme ce blana noului catelus e fara pete, Bill ii spuse Fara-Petic. Acum, deasupra biroului sau e prinsa fotografia lui Fara-Petic, alaturi de cea a lui Peticel.

extras: 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti - George W. Burns
sursa foto: