Teama românului de a merge la psiholog are radacini vechi si bine infipte in mentalul colectiv. Ce spun semenii nostri, cele mai intalnite credinte:
- doar nebunii merg la psiholog,
- sunt un om puternic, nu am nevoie sa-mi spuna altii ce sa fac,
- eu imi rezolv singur problemele,
- am prieteni care sa ma sustina si sa ajute fara sa dau bani.
Se face frecvent confuzie intre psiholog si psihiatru:
Psihologul face
preventie, psihoeducatie prin consiliere, trateaza dupa un plan personalizat
prin psihoterapie.
Psihiatrul se
ocupa de tratament medicamentos.
Cateodata e nevoie de
ambii pentru un rezultat bun si de durata. Chiar si cei mai puternici oameni
trec prin momente dificile: pierderea cuiva drag, a locului de munca, divort
s.a. Toate acestea pot duce la schimbarea comportamentului social si emotional. Gestul
de a cere ajutor poate fi considerat o dovada de
curaj si putere si nu de slabiciune, depinde din ce unghi privesti.
Iar in ceea ce priveste prietenii, va invit sa va ganditi la urmatoarea
situatie ipotetica:
Aveti probleme cu o chiuveta, aveti un prieten specialist IT
priceput la instalatii sanitare, are si omul pasiunile lui.
Ce faceti? Sunati prietenul? E de ajutor si nu o sa ia va bani? Sau chemati un instalator profesionist?
Ce faceti? Sunati prietenul? E de ajutor si nu o sa ia va bani? Sau chemati un instalator profesionist?
Decizia si consecintele va apartin. Si inca
ceva, am auzit odata o glumita la un post de radio:
„Decat sa mergi la psihiatru cand iti vine sa razi, mai bine du-te la
psiholog sa plangi.”
Mie mi-a placut, voi ce parere aveti?
