miercuri, 14 februarie 2018

Gaina sau vultur? - Poveste terapeutica

                             
                                                 
                                                 
                                                         


Un fermier isi inspecta proprietatea. Existau momente cand era important sa-ti examinezi hotarele, sa vezi cum anotimpul iti influenteaza culturile si recolta si sa te asiguri ca lucrurile sunt in ordine. Putina munca de intretinere din cand in cand poate adesea preveni catastrofe viitoare. Sa te ingrijesti de lucrurile care necesita atentie  te poate ajuta sa te asiguri ca viata curge lin.

In aceasta zi anume s-a abatut de la traseul lui ca sa se uite la un cuib de vulturi sus pe un copac. Il urmarise cu interes. Il observase pentru prima oara cu cateva luni inainte, cand vazuse cum maiestuoasa pasare aducea ramurele pe locul viitoarei sale case. Din cand in cand, fermierul trecea ca sa vada cum inainta constructia, dar nu dadea prea des tarcoale locului, ca sa nu tulbure procesul. A fost emotionat cand vulturul s-a cuibarit in fine in cupa construita rezistent si de abia astepta sa-i zareasca pentru prima data puisorii.

Azi era dezamagit. Vulturul nu se afla in cuib. In apropiere, i-a gasit trupul. Fusese impuscat. Cu oarecare curiozitate si teama, s-a suit in copac. In cuib era un singur ou. L-a luat cu grija jos din pom, l-a dus in hambarul lui si l-a strecurat sub o gaina care-si  clocea ouale.

Puiul de vultur a iesit in cele din urma din gaoace impreuna cu ceilalti puisori clociti de gaina. A fost crescut impreuna cu puii si se credea a nu fi altceva decat un pui de gaina neobisnuit. Isi petrecea timpul scormonind pamantul dupa seminte, cautand viermi si cloncanind in pustiu. Asa stateau lucrurile si acesta a fost modul in care vulturul si-a petrecut anii de formare. Nu avea o idee cine sau ce era. Ocazia de a se descoperi pe sine nu se ivise niciodata.

Intr-o zi, o umbra neagra, amenintatoare s-a asternut asupra bataturii din fata hambarului. Inspaimantat, vulturul a zburat cu companionii sai in cautare de adapost. Privind in sus, vulturul a vazut aripile desfacute ale unei pasari uriase, purtandu-se pe sine fara efort in cercuri gratioase, pe cand aluneca pe curenti de aer cald. Fermecat de maretia unei astfel de pasari gigantice si puternice, s-a intors spre puiul de gaina din spatele lui si a intrebat:
-         Ce-i asta?
-        Asta, i-a spus puiul, este regele pasarilor. Taramul sau e cerul. El stapaneste aerul. Se numeste vultur. Noi suntem pui de gaina. Noi apartinem solului.

Vulturul a privit in sus la pasare si a vazut ce  asemanatori erau. S-a uitat la puisori si, pentru prima data, a vazut cat era de diferit de ei. Cele observate de  vultur au adus cu sine o noua cunoastere. Ceva s-a schimbat in modul in care percepea realitatea sa. Informatia cea noua a deschis noi optiuni.

Vulturul avea acum de ales. Putea sa traiasca si sa moara ca gaina in cotetul din ograda sau putea sa-si desfaca aripile si sa se avante in aer cu maretie, iscusinta si forta, aidoma pasarii de deasupra sa.

SUNTEM CEEA CE CREDEM CA SUNTEM!

 101 povesti vindecatoare pentru adulti - George W. Burns